Din punct de vedere calendaristic, primăvara fiind aproape, pentru mine, acesta este momentul ideal pentru anumite curățări, care te vor susține în a intra mai deschis, mai vesel, mai încrezător în noul anotimp. Dacă ești de acord, m-aș bucura să te alături cititorilor acestui articol pentru a descoperi secretele acestor rânduri.

Am primit mesaje pe mail, la office@corinatievi.com de la cititori, iar asta mă bucură. Mi-am făcut timp să răspund majorității. Dacă ai o întrebare, dacă vrei să fii mai aproape, dacă vrei să înțelegi lucrurile mai bine, fii deschis, scrie-mi, pentru că sunt alături și de tine, pentru a integra mai bine informația primită. Dacă în tot acest parcurs, au loc rezultate, indiferent de amploarea lor, vă încurajez să mi le spuneți, vreau să le împărtășim cu ceilalți, vreau să le dăm curaj și să le arătăm că se poate și că lucrurile deja au apărut primele rezultate. Prin rezultat, înțelegem prezența unei stări de spirit în care începem să apreciem lucrurile și situațiile din viață noastră, care până acum ni se păreau normale: să învățăm să iubim din nou natură, să ne bucurăm cu adevărat când privim o floare, să admirăm zborul păsărilor, și să ne bucurăm de tot ceea ce se întâmplă, chiar dacă, suntem cuprinși de această pandemie mondială. Dacă ne păstrăm serenitatea și suntem dornici de o viață frumoasă, indiferent cum este ea acum și învățăm să acceptăm ceea ce se întâmplă acum la nivel mondial, înseamnă să ai credință. A avea credință, înseamnă că orice lucru se întâmplă, este un lucru bun, indiferent de cum îl percepem noi în prezent. Orice lucru se întâmplă este un lucru bun, iar eu mulțumesc pentru asta!
Înainte să începem o nouă călătorie, voiam să îți reaminteșți, cum au fost, pentru ține, exercițiile de dată trecută, cele în care am discutat despre Mulțumesc versus a fi Recunoscător?
Ai început să cauți, să te întrebi pentru ce “sunt recunoscător?” Să fii recunoscatormai ales pentru acele lucruri pecare le percepem a fi “fireșți”, avem impresia că ni se cuvin și le vedem adevărată valoare doar în momentul în care suntem privați de ele chiar și pentru timp foarte scurt. Iar aici mă refer la sănătate, la familie, la faptul că ai un acoperiș deasupra capului, la acele lucruri care ne încânta ziua, ne bucură diminețile, sau după amiezile.
Iubesc aceste exerciții, unde corpul tău simte și când fizic simți ce gândeșți, atunci începi să crezi. Deoarece ne ajută să ne schimbăm rapid starea, să nu mai fim blocați și să ne indispunem pentru ceea ce ne nemulțumește.

Indiferent dacă păstrezi articolele și ulterior vei practica, alege să faci asta. Important este să faci acest exercițiu. Să aduci emoția în corpul tău. Răspunde-ți ție chiar acum, dacă ai făcut exercițiul, cum a fost pentru ține să aduci emoție și să te bucuri? Eu te felicit și sunt mândră de ține!

Continuând, îți amintesc de ceea ce am spus în primul articol referitor la povestea mea, în articolul cu titlul“ introducere în lumea magică”, În timpul petrecut în Italia, am învățat limba italiană, am cunoscut oameni frumoși, însă, oarecum nu mă regăseam, nu mă regăseam departe de casă.

Dar de fapt, orice căutare, are ca rezultat o regăsire, pentru că fiecare am ajuns într-un punct, fie că ne face plăcere saumai puțin, asta duce la îndeplinirea misiunii și mai exact, vindecarea sinelui.
Motivul pentru care am menționat sus perioada traita departe de casa, este pentru că vreau să știi: persoană la care eviți să alegi să te uiți, eșți chiar tu. Cu bune, sau rele și cand spun “rele”, mă refer la tot ceea ce consideri obstacol sau problema, de fapt, acestea din urma sunt cele care construiesc realizările tale. Poți să spui chiar acum, ție însuți: “îmi mulțumesc pentru… Inainte de orice, vreau să îți mulțumeșți ție!
“Eu sunt responsabil pentru cum mi-am ales să trăiesc și pentru ce aleg să fac în momentul acesta!” Și indiferent ce alegeri faci, te va conduce într-un loc din care sa faci alegeri noi. Fii mandru de orice evolutie a ta.

Și voiam să va spun, legat de povestea mea că trăiam într-un compromis. Fiind tânăra, am făcut compromisuri atât cu un job, probabil și într-o relație, sau cu lucrurile care mă tentau, însă îmi plăcea să cred că undeva în sinea mea există o dorință uriașă să mă eliberez de tot. Simțeam că pot mai mult decât ceea ce arăt, pot mai mult decât ceea ce mi se arată în conjunctura anturajului meu. Iubesc și respect absolut orice meserie, atât timp cât ceea ce aleg pentru mine, aleg eu.

Vorbind despre decizii, vreau să subliniez că tu eșți cel care îți influențează viața în baza acestora, de aceea, vreau să încep prin a-ți dori să nu pleci urechea la comentariile răutăcioase ale unora, deoarece îți creezi automat o vibrație sufletească joasă! Ceea ce ei afirmă sau consideră, îi privește doar pe ei.
Cine eșți tu? Care sunt plăcerile tale? Care sunt dorințele tale? Dacă ai fi singur pe o insula și nu ar există nicio amintire din trecutul tău, cine ai fi tu? Dacă ți-ai trăi viața ca și cum ar fi imposibil să eșuezi, ce ți-ai dori cu adevărat? Cât la suta te-ai gândit cine ești și cât la suta te-ai lăsat condus de ce gândesc alții?
Asumă-ți responsabilitate pentru ceea ce alegi pentru tine! Eu alesesem să trăiesc în trecut și datorită lipsei de recunoștință, am pierdut; (dacă va amintiți acel citat: “celui care are recunoștință i se va da și mai mult. Celui care nu are recunostinta, i se va lua chiar și ceea ce are”).
Am pierdut oameni apropiați, mi-am pierdut stimă de sine, respectul, am pierdut pe plan financiar și simțeam că rămăsesem fără nimic, dar nu și fără speranță! Acest lucru mă face să îmi amintesc din nou, cu bucurie de un citat care sună în felul următor: “Un om poate să trăiască trei săptămâni fără mâncare, poate să trăiască o săptămâna fără apă, poate să traisca câteva minute fără aer însă nicio secundă fără speranța!”
Speranța este probabil cel mai puternic mecanism de supraviețuire! Este cea care se transformă în dorința și motivație!

Găsește visul tău, găsește pasiunea ta, găsește iubirea ta, găsește ceea ce iubești să faci și nu vei mai munci o zi din viața ta. Astfel te îndemn să îți scrii pe o foaie de hârtie dorințele, visele! Nu vede nimeni. Nu citește nimeni. Ești tu cu tine! Bucură-te! Ai viziunea largă. Deschide-te!
Trăiește în prezent și lasă-te inspirat de lucrurile din jurul tău și îți recomand să încerci să nu îți mai scape de sub observație acele obiecte, locuri pe lângă care treci zilnic, dar niciodată nu le-ai dat importantă pentru că atenția ta era orientată către haine, mașini, bani, etc, Încearcă să vezi lucrurile mai mult decât le vezi acum, mai mult decât un ansamblu.

Te invit să scrii aceste dorințe ale tale, cu mintea liberă, fără să îți pui bariere. Notează fiecare dorința liber, cu răspunsul acestei replici: Dacă totul și toate există și sunt posibile pentru tine și așteaptă doar să le ceri, care sunt acelea?
Acum scrie, chiar acum! Iar dacă în acest moment începi să simți anumite blocaje, îți vin în minte frici, începi să pui la îndoială dacă tu meriți așa ceva, dacă ești suficient, pentru că la un moment dat cineva ți-a spus: “banii nu aduc fericirea”, “nu poți să faci asta”, “nu mai visa și găsește-ți un loc de muncă stabil”…
Vreau să eliminăm prin acest proces grija exagerată de a evita un eșec, care ne oprește sau amână la nesfârșit acțiunea, să eliminăm tot ceea ce cred alții, tot ceea ce ei nu au reușit să facă, iar acum ne zic nouă că noi nu reușim să facem, în schimb să luăm acțiune că și cum nu ar fi avut nimic de pierdut!

Analizează, și răspunde, ce ne face sa ne limitam așteptările de la viața si sa amanam procesul prin care sa dăm naștere acestor dorințelor se numește frică? Frică de eșec, frică de rușine, frică de a-și ieși din zona de confort, etc. Iar aceasta frică exista doar pentru ca este alimentată de o voce, care existe în capul fiecăruia dintre noi, și care ruleaza o banda stricata, iar efectul ei poate varia de la o simpla umbra de îndoială, la o stare de paralizie, la un paravan imaginar care nu ne lăsa sa vedem tot ceea ce are lumea aceasta frumoasă de oferit : “eu nu sunt bun”, “eu nu pot”, “n-ai văzut ce s-a intamplat data trecută cand ai incercat?!” “Iti amintesti cat de tare te-a durut atunci?” / “dacă pană la varsta asta nu ti-a reusit, crezi ca acum o sa-ti reusească?” “Tu ești bun doar sa faci asta!” / “Dar tu ai renunțat la facultate…”/ “Ce vor zice cei apropiati daca ai un nou eșec?!”

Astăzi vom învăța cum să eliminăm această voce din capul nostru care ne împiedică să ne apropiem de adevăratul potențial pe care-l avem!

Așa că, vreau să luați o foaie și un pix, este foarte important pentru voi, pentru cei care vor să facă acest exercițiu, să luați o foaie de hârtie și să scrieți o denumire. Fie că numiți vocea care strica bandă casetei, (gândirii): Joker, Sabotor, etc. Orice denumire vreți să-i dați, dați-i un nume, acestei voci din capul tău. Și vreau să scrieți, în două trei cuvinte, o scrisoare, prin care vreau să trimitem această voce la plimbare, vreau să o trimitem undeva departe de tot astăzi, să ne lase în pace, să rupem acest paravan care ne umbrește că să putem vedea și simți, recunoștință. Să putem înainta cu tot ce urmează dintr-un spațiu nou de creație, să ne ajute să ne eliberăm. Și da, chiar e posibil dacă te întrebi …Cum? Încet, încet în fiecare zi, prin exerciții simple vom ajunge să ne eliberăm mai bine, însă acum, este foarte important…

Bun. Și acum scrii: Dragă, Joker… ( și acum vreau să scrii ceea ce simți tu,)… Eu va las scrisă poezia mea, poate va inspira să vă dați voie… Eu iubesc să pun lucrurile în rânduri, așa că, am scris o scrisoare. Dar nu vreau să compuneti neaparat o scrisoare frumoasă sau o poezie cu rimă…nu va va citi nimeni rândurile , este o scrisoare a voastră , pentru că vreau să ne luăm la revedere de la vocea toxică… astfel incat să o facem sa se întoarcă de unde a venit. Deci, orice vă spune mintea, îi dați un nume și trimitem o scrisoare. Vreau să vă zic că de fiecare dată când urma să iau o acțiune în direcția dorințelor mele, venea acest JOKER cum l-am numit eu, care încerca să-mi decidă el ceea ce eu trebuie să fac în viața mea. Și atunci, am scris o scrisoare:

“Auzi, Jokerule, atunci când eu sunt determinată motivată și dornică de succes, tu ajungi că un ghimpe să mă faci să sângerez, pentru că este dureros să fii neputincios, dar când realizez că tu că ești un gând pe care acum l-am ochit, din fericire te voi prinde eu în ghimpi.
De fiecare dată când vei încerca să te agăți de mine, căci atunci când eu stiu ca este momentul sa actionez, tu îmi arăți canapeaua,
atunci când eu vreau să mă fardez, tu îmi forțezi pijamaua, atunci când pot face lucruri care mă fac fericită tu mă obligi să dau vina.
Pentru asta, te trimit Jokerule de unde ai venit!”

Scrie cam tot ce simți, cat mai lung și mai eliberator. Să va scrieți toate durerile, tot ceea ce această voce va oprește, ca sa ieșiți din umbra în care erați prizonieri datorită atenției oferite vocii… și să mergeți spre lumină. Adică fii stăpân pe situație, dar distrează-te. Adu în realitatea ta emoția de bucurie când faci asta, distrează-te. Poate să te creadă lumea nebun, puteți să mă credeți nebună, dar sunt fericit de nebună. Sunt o fericită nebună. Sunt o nebună fericită. V-aș dori din suflet să fiți la fel de nebuni ca și mine. Asadar, de fiecare dată când vine cel care crede că ne poate fura identitatea, îl conștientizăm, îi dăm o denumire, îi scriem scrisoarea, și îl trimitem în lumea lui .

Când îl mai conștientizăm? În toate zilele următoare, pentru că nu este un lucru pe care îl faci azi și atât, este un lucru pe care îl faci ori de câte ori își face apariția și te vede slab și îți fură pofta de a fi și a deveni tot ceea ce iti doresti. Este un lucru pe care îl vei face zi de zi și de fiecare dată conștientizezi.

Un alt lucru pe care ai putea să-l faci de azi, ar fi să vezi când vrei să faci un lucru, sau când te uiți către un lucru…Care este primul gând care-ți vine în minte ?

Ce vezi când te uiți la câinele tău, la copilul tău? Și cel mai bun exercițiu pe care ai putea să-l faci: începe să te uiți pe Facebook, instagram, ziar, Tv, la un film. Când începi să judeci alte persoane(judecata este percepția și punctul tău de vedere despre x lucru fie dacă este bun sau rău…) tu cu ce emoție privești toate astea?
Unii oameni se bucură când văd alte persoane cum călătoresc sau care au un corp minunat. Alții, când ne uităm la ele, avem un gând… Acel gând pe care tu îl ai, vreau să-l scrii, vreau să-ți faci o lista a ta, cu toate gândurile pe care le ai despre orice lucru pe care îl vezi, că tu să poți conștientiza toate gândurile pe care tu le ai zi de zi. Vreau să fii polițistul tău, vreau să fii propriul tău antrenor, vreau să vezi acolo unde poti lucra la tine. Dacă eu nu decid să-mi fie bine? Repet, dacă eu (dacă tu) nu decid să-mi fie bine? Eu. Mie. E viața mea. Cine mă poate ajuta? Hai să-i dau voie.

Ok. Acum că l-am trimis pe joker în lumea lui, vreau să vorbim un pic despre ce înseamnă să ai încredere.
Mulți dintre noi, vom citi diferite articole, diferite cărți, vom merge la seminarii, însă, o să avem câteva blocaje cum ar fi, lipsa credinței.
Totul pleacă de la încredere, de la CREDINȚĂ.
Te întreb deschis, tu crezi? Tu crezi că ți se poate întâmpla? Tu crezi că poate magia să ajungă în viață ta? Tu ai încredere în ce urmează să se întâmple? Tu ai încredere în ceea ce urmează să se întâmple? Tu crezi că tot ce ți-ai așternut pe hârtie ca și dorințe, se pot întâmpla în viață ta?

Dacă nu crezi, facem așa: schimbăm acest lucru, conștientizând lucrurile negative, alungandu-le și ușor, ușor, în fiecare zi , o să creezi un nou TU, un om care este curățat de ceea ce s-a întâmplat, un om care este curățat de ceea ce crede el și credea. Este un tipar care rulează, și e normal căci așa este la fiecare, dar, lucrurile dorite se pot întâmpla în viață ta într-un mod diferit și mult mai bun decât înainte. Care este cea mai simplă modalitate să conștientizăm asta? Amintindu-ne care sunt lucrurile pentru care suntem cu adevărat recunoscători…
Alege prin pași simpli să practici recunoștința și mai ales, prin pași zilnici căci ceea ce este zilnic aplicat, rămâne amprentă în viața ta.

Cum facem asta?
Alege o piatra din natură, de ce? Ca să ne conectăm un pic cu natura, o piatra pe care să o poți lua în palmă, sau orice obiect dorești, care nu are o valoare materială pentru ca valoarea o capătă sensul următor… Pune acest obiect ales pe noptieră și în fiecare seară adu-l în palmele tale, gandindu-te la binecuvântările de care te bucuri în momentul de față, căci orice om are numeroase motive să se simtă binecuvântat; nu te gândi la nenorocirile din trecut, deși orice om a trecut prin astfel de evenimente neplăcute. Cu toții, dacă vreți să vă întreb…Napoleon Hill spunea: “dacă te plimbi pe stradă și oprești orice om pe care-l întâlnești și-i spui: hey, știu de problema ta. El o să-ți zică: de unde știi de problema mea? Dragilor, toată lumea are probleme. Dacă vreți să găsiți un om fără probleme, faceți o plimbare prin cimitir. Cu toate că cei de acolo, au o problema serioasă.“

Acum, când vei avea această piatră, obiect, o să ne ajute să facem exercițiul de a fi recunoscători. Și atunci când repeți un lucru îndeajuns, devine obicei și când devine obicei , acest lucru va face parte din tine și dacă până acum am strâns și ce era mai puțin folositor , carand de ani de zile situații care ne-au îngreunat, e timpul să facem o schimbare. Noi suntem tentați de fiecare dată să vedem lucrurile pentru care nu suntem recunoscători, în fiecare zi. Astfel, prin acest exercițiu, vei aduce zilnic mai aproape de tine ceea ce cu adevărat te-a bucurat, fără să rămânem blocați pe ce NU NE DORIM. Cum reușim acest lucru?
În fiecare seară, să ai această piatră pe noptieră, lângă tine, într-un loc în care să o vezi și de fiecare dată înainte să te bagi în pat. Eu obișnuiesc să beau un pahar cu apă în fiecare dimineață și un pahar de apă seară. Beau și dimineață și seară. Și creându-mi acest obicei, îmi pun piatra pe noptieră și atunci când știu că beau apă, iau și piatră în mână, să creez un nou obicei. De asemenea, cât avem piatră în mână, scanăm tot ce s-a întâmplat în ziua respectivă și alegem un singur lucru pentru care suntem recunoscători. Să zicem că alegem, din toată ziua, cel mai plăcut lucru care este de exemplu, faptul ca astăzi, sunt recunoscătoare pentru că iubitul meu mi-a dat o îmbrățișare și mi-a spus cât de mult mă iubește. Chiar dacă au fost mult mai multe lucruri frumoase în acea zi, eu aleg unul.

Dar ce se întâmplă la nivel de subconștient? Te montezi peste noapte cu tot ce ai avut frumos peste zi și te pui în pat cu o radiografie a lucrurilor frumoase care ție ți s-au întâmplat în fiecare zi și te gândești la toate lucrurile frumoase. Alegand unul, strângi piatra și spui cu acea pasiune de care vorbeam dată trecută, mulțumesc(pentru acel lucru, acțiune, persoană), mulțumesc, mulțumesc și aduci emoția cat mai puternic aproape de tine. Acest exemplu este preluat chiar din cartea Magia scrisă de Rhonda Byrne pe care o recomand cu caldura.

Eu aș spune mulțumesc pentru toate lucrurile pe care le găsești în mintea pentru ziua respectivă, dar când alegi acel lucru, spui mulțumesc cu pasiune puternică. Dormi și aici începe magia. Tu când vei dormi , subconștientul tău nu doarme, el va medita asupra lucrurilor frumoase pentru care tu ai mulțumit, așa că tot parcursul nopții și ziua când te trezești, primul lucru, tu știi să spui mulțumesc și așa să arate fiecare noapte de acum înainte .

Corina Tievi- Life Coach și Practician Access Consciousness Bars și Facelift si Procese de Vindecare pe Corp

Una din situațiile cel mai des întâlnite în care sunt întrebat ce e de făcut este ”Ce să fac pentru a depăși momentele în care nu am chef să fac nimic, deși lucrez la un proiect și am termen limită?”.
Apropo, mi se întâmplă și mie să trec prin astfel de momente și o să vezi în continuare de ce nu ai cum să eviți astfel de situații în viața ta.
Ca să-ți dau răspunsul, dă-mi voie să-ți prezint cadrul general, contextul în care operăm.

Una din legile care guvernează realitatea pe care o trăim este Legea Dualității: nu există stânga fără dreapta, sus fără jos, bine fără rău. Ca urmare, nu exiști TU-cel/cea-super-productiv(ă), fără să existe TU-cel/cea-fără-chef de muncă. Sunt cele două extreme ale dualității, nu pot exista una fără cealaltă.

Ție îți place și iubești acea parte din tine care te face să fii super-productiv(ă) și respingi și nu iubești acea parte din tine care nu are chef să facă treabă. Doar că și această parte e tot o componentă a ta, și, mai mult, fără ea, n-ar exista partea din tine super-productivă.
O să repet, pentru că e important: fără partea din tine care nu are chef să facă lucruri, nu ar exista partea din tine care e super-productivă.
Ori, atunci când această parte din tine care nu are chef să facă lucruri vrea să-i fie recunoscute meritele, tu o dai la o parte, o respingi.

Una din legile fizicii – Legea Acțiunii și Reacțiunii – s-a transpus în realitatea noastră sub forma faptului că ”Lucrul la care te opui, persistă”. Cu cât rezistența ta la starea ”nu am chef să fac lucruri” e mai mare, cu cât vrei mai mult să alungi această stare, cu atât mai mult această stare devine mai persistentă și mai puternică.

Și atunci, ce e de făcut?
În primul rând, acceptă că ceea ce experimentezi e natural, face parte din viață, la fel cum iarna face parte din an. Apoi, oprește-te din a te opune stării de lipsă de chef. Abordarea productivă este ca în astfel de momente să te privești din exterior, ca și când ai fi o cameră de luat vederi amplasată în colțul camerei, și să te uiți la tine cu iubire și compasiune având următorul dialog mental:

”Ok, deci așa arăt eu când nu am chef să fac lucruri. Mă știu pe mine, cel super-productiv, cel care mută munții din loc, și îmi place de mine și mă iubesc când sunt așa. Hai să mă iubesc și să îmi placă de mine și când nu am chef să fac lucruri. Ia uite ce frumos mă întind pe canapea și uite ce bun sunt la căutat video-uri pe youtube sau informații care poate o să-mi folosească mai târziu. Îi mulțumesc acestei stări că există, pentru că altfel n-aș fi cel/cea super-productiv(ă) care mă știu de obicei”.
Și această stare de observator extern, prin intermediul căreia te uiți la tine cu iubire și compasiune ”dizolvă” starea de lipsă de chef.

Încearcă!
Florin Păsat

Sunt dintre oamenii care au învățat să moară, trăind.
Nu știți cum e asta? Păi să vă spun eu… Să lași să te doară atât de tare viața și oamenii, încât, când te rănesc, să simți cum ți se umple sufletul de cenușă pâna la refuz. Cenușa aia înseamnă un fragment de moarte o parte din tine care se pierde lăsând în urmă un gol existențial. Când încrederea și speranța îți sunt făcute cenușă, treci printr-o moarte a spiritului. Și dincolo de literatură și pictură în lumea lacrimilor adevărate, să știi să plângi până ți se stinge focul din aripi. Nu pentru că ar avea vreun sens într-o lume în care sensul înseamnă puterea din nepăsare, ci doar pentru că nu știi altfel, pentru că așa strâmb te-a croit cineva când te-ai născut. Iar când durerea trece dincolo de marginea limitelor omenești, în prăbușirea aia înspre haos, să rămâi mai om decât sunt mulți alții dintre cei care se socotesc puternici doar pentru că nu le pasă.


Nu trăim într-o lume în care să-i pese cu adevărat cuiva de sufletul celuilalt. Oamenii uită, calcă peste tine dacă se întâmplă să stai in vreun fel în calea intereselor lor, își iau hălci zdravene din sufletul tău dacă le pot fi folositoare la un moment dat și trec mai departe pierduți într-o cruzime de care nici măcar nu mai sunt conștienți. Mai sunt doar puțini nechibzuiți care au învățat să moară în numele iubirii, în numele umanității, în numele sincerității. Oamenii ăștia cu sufletul plin de fluturi, defecții aștia care-au învățat să zâmbească de dragul celorlalți chiar și când sunt sfâșiați pe dinăuntru, sunt cei care mai aduc puțină magie peste lumea seacă în care trăim. Inutilii aștia se întâmplă să scoată din tine pentru o clipă tot ce ai mai bun – să te facă să-ți amintești cum erai odată. Sau cum ai fi putut fi.


Nebunii ăștia care se risipesc în ceilalți murind câte puțin cu fiecare dezamăgire, cu fiecare bătaie de inimă pe care n-o aude nimeni, sunt luminoși și umani și buni și calzi. Dar mai e ceva de spus despre viața lor de nimic – e… atât de frumoasă! Pentru că, în trecerea lor inutilă, îi fac pe ceilalți să se întâlnească pentru o clipă, cu ei înșiși, cu partea cea mai frumoasă din sufletul lor. Pentru că, atunci când lumea se sufocă sub povara indiferenței, vine câte-un … nimic din asta muritor de serviciu, gata să-și pună sufletul chezaș doar ca să te convingă că iubirea există, că dăruirea de sine există. Și poate treci pe lângă el în grabă fără să-ți pese, poate râzi de nebunia lui – însă cântecul pe care îl cântă, îți va răsuna uneori în urechi ca un dor de tărmul pe care nu-l vei atinge niciodată.


Pentru că, unii trăind, nu-s în stare să aducă atâta bucurie pe cât aduc stingându-se încet… oamenii ăștia născuți dintr-o aripă de suflet. Și se repară singuri, își peticesc sufletul, zâmbesc și o iau de la capăt în lupta lor cu morile de vânt ale existenței, pentru că de povara lor nu se mai fac bine până la capătul timpului.

Nu sunt o femeie fericită. Dar nici nefericită nu sunt. Sunt între cele doua stări. Sunt liniștită, sunt pace.

Fericită am fost. Cunosc starea în toate formele ei. În profunzime pot sa zic. Problema ei este că e nestatornică, e o stare de moment. Sau de momente. Nu de zile, luni, sau ani. Nu e continuă. Dacă ar fi să compar fericirea cu ceva, aș spune că seamănă perfect cu un foc de artificii. îți umple brusc sufletul și trupul, și la fel ca și artificiile se destramă încetișor, lăsând în urma ei bucuria că ai văzut-o, că ai trăit-o. Între momentele astea se așează liniștea. O liniște plăcuta, vecină cu bucuria.

Nefericirea? Cum să nu! Am trăit-o și pe asta. Toate o trăim, inevitabil. Ce doare, afurisita! Nu te lasă să dormi, să mănânci, să te bucuri. Te lasă în schimb să plângi muuuult și bine! Îți golește sufletul de toate frumusețile lumii și ți-l umple cu lacrimi, durere, amar și ceață. Nu știi încotro s-o iei.

Cauți atunci (dacă ești puternică) un alt drum. Dacă ești mai “slabă de fire”, ceața te încurcă și rămâi pe cel pe care ești. Și atunci trebuie să te gândești că nu poți căuta alt drum, când ești deja pe unul. Așa că renunță și caută-l pe celălat. Numai așa reușești să scapi de nefericire. Altfel devine o boala care îți mănâncă sufletul, zilele sau viața.

Între cele doua stări – fericire și nefericire – este liniștea. Toți o cautăm. Toți ne-o dorim. Până la urma, cred că e starea cea mai dorită de noi, chiar dacă nu conștientizăm asta.
Și liniștea are bucurie, bucuria de a trăi cu ochii deschiși. Fără lacrimi, fără durere, fără neliniști !

Liniștea e singura stare care mă lasă să văd viața în culorile ei reale.

M-a întrebat cineva ”Ce este fericirea?”

Pentru fiecare om fericirea poate însemna altceva.
Pentru un om bolnav, fericirea poate înseamna sănătate.
Pentru un om sărac, fericirea poate însemna prosperitate.
Pentru un adolescent, fericirea poate însemna o carieră de succes.
Pentru un om cu o carieră de succes, fericirea poate însemna o familie fericită.

Pentru mine…

Fericirea înseamnă să faci ceea ce-ți place, când îți place, cum îți place și cu cine îți place.

Fericirea înseamnă să spui ce gândești și să faci ceea ce spui.

Fericirea înseamnă să pui iubire în gândurile tale, în cuvintele tale și în faptele tale.

Fericirea înseamnă să te poți privi în oglindă dimineața zâmbind.

Fericirea înseamnă să te bucuri de un răsărit, de o frunză, de o floare sau de zâmbetul unui copil.

Fericirea înseamnă să poți privi înapoi la viața ta cu înțelegere, acceptare și iubire.

Fericirea înseamnă pentru mine să îți fii tu ție de ajuns.
Să nu vrei să demonstrezi nimănui nimic, ci doar să fii ceea ce ești. Atât!

Asta este fericirea mea!

Suferinta pe care o simti din “iubire” nu este din cauza iubirii, ci provine:

– din teama de a nu fi parasit, deoarece nu stii cum sa traiesti frumos si in solitudine;

– din gelozie – adica teama ca altcineva este mai “bun” decat tine in ochii partenerului tau;

– din faptul ca celalalt nu este asa cum vrei tu – nu se comporta in acord cu asteptarile, nevoile si dorintele tale egoiste;

– din cauza dependentei si atasamentului tau – “ce ma fac fara el/ea”;

– din cauza posesivitatii tale, a faptului ca nu vrei ca altcineva sa aiba parte de placerile pe care tu le simti in preajma unui om;

– din cauza egoului tau (a centrarii tale pe tine insuti) care nu stie ca iubirea inseamna libertate si nu inlantuire.

Daca ai iubi cu adevarat nu ai suferi, ci ai accepta si intelege neconditionat omul de langa tine, care este cu tine cat timp isi doreste, pentru ca vrea si ii face placere sa fie cu tine.

Lucreaza cu tine insuti, la increderea ta in tine, la stima ta de sine si la iubirea de sine si, astfel, nu vei mai suferi din iubire deoarece vei sti ca esti o fiinta umana valoroasa, demna de iubire, iar daca partenerul tau actual nu te pretuieste asa cum simti ca meriti sau daca observi ca nu sunteti de fapt compatibili, vei avea tu curajul sa pleci din acea relatie si sa iti dai o alta sansa.

Iubirea intre doi oameni apare atunci cand ambii parteneri daruiesc ceea ce este mai frumos in interiorul lor. Iubirea nu poate sa existe intr-un mediu populat de frica, gelozie, posesivitate, control, dependenta sau compromis.

Învațați fiicele, că întoarcerea acasă după o căsătorie eșuată este mai bună decât întoarcerea într-un sicriu.

Învățați fiicele că iubirile că despărțirile nu sunt eșecuri. A pune capăt unei relații înseamnă a începe o viață nouă. Că părăsirea unui cerc vicios este o victorie pentru inimă. Că tăierea unei legături emoționale toxice este un act de iubire de sine.

Lăsați-vă fiicele, surorile, mamele, mătușile, nepoatele și toți prietenii să știe că au o viață înainte. Că strălucirea din sufletul lor nu poate fi oprită de nimeni. Că nimic nu se pierde atunci când demnitatea este ceea ce se apără. Că frumusețea de a privi în sus este de a observa lucrurile valoroase pe care nu le puteam vedea. Că numai atunci când ne mișcăm putem auzi zgomotul lanțurilor.

Spune-le că vor avea întotdeauna sprijinul tău necondiționat. Că indiferent de loc, dată sau conflict vor avea ușile casei deschise. Spune-le că pot veni în brațele voastre de câte ori este nevoie. Această distanță nu este o problemă când iubirea este ceea ce vă unește. Că toată viața vei fi acolo, să nu judeci sau să învinovățești, decât să înțelegi, ascultănd, sfătuind și iubind.

Spune-le să se întoarcă acasă ca războinice, curajoase demne, de neînfrânt și puternice. Că o femeie care încearcă să-și recâștige încrederea, forța sau stima de sine este o persoană care merită mii de aplauze și este o inspirație pentru cineva care urmează să ia decizia de a-și asuma mintea, corpul și viața.

Spune-le despre importanța iubirii de sine, că pacea interioară nu este negociabilă, că principiile și idealurile nu sunt de vânzare. Că este interzis să închizi ochii la primele semne de violență. Că nu ar trebui să-i permită niciodată nimănui să i se taie visele, că aripile ei valorează mult mai mult decât un statut sau un cec de bani.

Spune-le femeilor pe care le iubești că au propria lor voce, că pot decide singure, că au un nume și un prenume, că au o familie mare care nu le va întoarce niciodată spatele, că au o casă și un cămin.

Învață-le că primul lucru este iubirea de sine.

Dacă te-ai născut fără aripi nu face nimic sa le opresti creșterea…

Feminitatea este împodobirea divină a umanităţii. Îşi găseşte expresia în puterea ta de a iubi, în spiritualitatea ta, în delicateţea, strălucirea, sensibilitatea, creativitatea ta, farmecul tău, graţia, bunătatea, demnitatea şi tăria ta interioară.

Încearcă să dai valoare la tot ce ai în jur și la tot ce faci. Inspiră oamenii, lasă-i să se bucure de ce creezi ca și când ei au făcut asta și nu tu. Dăruiește-le visul tău și bucățele din suflet sau lasă-i pur și simplu să ia. Arată-le că ei pot mai mult decât tine și să te bucure asta. Doar așa vei reuși. Nu distruge. Nu invidia. Construiește. Rămâi mereu în umbră. Lasă-i pe ei să strălucească primii pentru că razele lor vor cădea pe chipul tău și te vor lumina mai frumos decât crezi tu.

Îmi place să fiu femeie… cu tot ce înseamnă acest dar de a te naște femeie… E o dulceață aparte slăbiciunea unei femei…. moliciunea ei… vocea ei caldă… Și e odihnitoare starea asta de adâncime liniștită… ca un cântec de leagăn, când numai vocea mamei învăluie pruncul din brațe, care adoarme privind-o în ochi… Și maica îi cânta, de parcă singurul ei sens în lume, este somnul pruncului iubit.

Femeia… s-a dezbrăcat de hainele copilăriei, dar și-a păstrat bucuria ceea de a vedea frumosul în fiecare chip și în fiecare lucru….

Femeia…s-a despărțit de adolescență… dar a înțeles că dragostea se dăruiește, nu se cere… și trupul și-l păstrează acoperit, căci e darul cel mai de preț pe care il are de oferit în schimbul unei iubiri…

Femeia… se lasă în grija lui Dumnezeu, și nu își mai face idoli nici din soț, nici din copiii, nici din carieră, nici din lucruri scumpe, haine sau case impopotonate, nici din părinți, nici din prieteni și nici din trupul sau din frumusețea ei…. Căci toate’s trecătoare în viață… și unde e inima ei, acolo e comoară ei. Si tot ce iubește mai mult transformând în patimă , se transformă în durere și chin. De aceea inima ei este în cer.

Femeia… nu se ferește nici de greutăți, nici de dureri, și crucea ei nu i se pare prea grea. Căci nădejdea ei este la Dumnezeu, știind toate câte îi vin sunt pe măsură ei…

Femeia … nu se mai teme…să iubească… să se dăruiască, chiar dacă trecutul e plin de răni, căci drumul din față e necunoscut, și nu poate merge înainte, uitându-se în urma.

Femeia… isi cunoaste si firea si stie cine este… și totuși sufletul ei adânc rămâne o taină chiar și pentru ea.

Sunt multe feluri de femei în lume… probabil, din fiecare Adam, Dumnezeu a născut o Eva pe măsură lui… altfel că pământul pare că devenit o grădina cu flori, fiecare cu mirosul ei, frumusețea ei… parfumul ei… și uneori cu spini țepoși…

Eu aș vrea să miros a câmp cu flori… a levănțică și albastrele, și flori de romanița, și iarbă verde în amiază… așa îmi place mie… Dar uneori îmi place să miros a flori de cireș …sau de bujor și liliac… Acum acesta îmi este parfumul…

Dar va veni o vreme când voi vrea să fiu asemenea unui fir de busuioc, care nu-și pierde aroma niciodată…

Mi-am rupt toți țepii… m-am trezit într-o dimineață și nu mai aveam nevoie de ei… Am rămas numai petale… Petalele când ating.. mângâie!

Dar încă sunt atâția țepi în grădina, crescuți din atâtea răni și frici… din nesiguranță și durere, încât m-am pitit într-un colț, că să nu mă sufoc… Nu judec femeile care lupta, nu! Mă cuprinde o tristete și încerc să le mângâi, deși uneori agresivitatea lor mă sperie… Dar le înțeleg, pentru că orice lupta dusă în lume și împotriva lumii, impotriva barbatilor si a altor femei, este o lupta mai întâi în interior… în inima ei, în gândul ei… în sufletul ei… nascuta din durere si frica. Și Doamne, dacă lumea unei femei a devenit un câmp de bătălie, mă întreb oare în sufletul ei … cum este?! …Obositor cred… mai întâi de toate!

A fi femeie înseamnă a trăi fără să lupți… făcând totul cu blândețe, cu înțelegere, cu vorba bună… ‘’Vorba dulce mult aduce’’ mi-a spus odată o femeie înțeleaptă… E multă deșteptăciune în lume, multă știință… și puțină înțelepciune, dar și mai puțină blândețe…. O femeie cu un dram de bunătate, poate mută munții din loc!

O femeie  care crede… a câștigat cerul, și pe toți cei din jurul ei, i-a urcat odată cu ea!

Spunea cineva odată că un bărbat puternic are nevoie de o femeie puternică…. Aș zice că un bărbat puternic are nevoie de o femeie blanda… și blajină… Căci focul barbatului poate fi aprins doar de aer, și potolit de apă și pământ… De asta femeia să fie ușoară că aerul, profundă ca apa și statornică ca

Am visat întotdeauna să am aripi să pot să zbor. Nu știu dacă îmi doream zborul să pot să văd lumea de sus sau doar să mă lupt cu timpul și să ajung în locuri mai devreme decât poate el să mă poarte.
Nu am primit niciodată aripile, dar timpul mi-a adus lumi noi, văzute chiar de sus, din ceruri.
Mă bucură fiecare priveliște care aduce în viața mea diversitate, dar gândul meu este în permanență la aripi și la zborul meu nesfârșit.
Astăzi mi-am dat seama că zborul și aripile mele nu sunt despre locuri sau timp.
Zborul meu este despre libertate.
Este despre cum nimeni și nimic nu te poate ține locului. Este despre tăcerea pe care doar tu vrei să o auzi acolo, sus, tăcere pe care nici secunda nu trebuie să o sfârșească. Este despre un drum pe care pornești și pe care te poți întoarce oricând, căci acolo, pe cer, nu există reguli.
Și mai este despre o viață fără moarte, căci zborul meu mi l-am imaginat privind păsările. Iar mie, păsările cerului mi se par că nu mor niciodată… 

Mă simt binecuvântată să stau de vorbă cu un Om excepțional. L-am găsit la aproape 600 km depărtare de București, în satul Marga din județul Caraș Severin, căutând remedii pentru a mă vindeca de o boală la care marea majoritate a medicilor spun că nu există vindecare. Pe un vârf de munte, la 700 metri altitudine, înconjurată de păduri de mesteceni vindecători și munți sub formă de piramidă, se află Mănăstirea ”Izvorul Tămăduirii”. Aici părintele doctor Cornel Jupâneanț și maica Arsenia își trăiesc zilele cu simplitate și bucurie. Părintele Cornel are planuri mari, începute în urmă cu aproape 20 ani. Vrea să continue construcția primului și singurului Așezământ Medical Creștin din România, un loc unde bolnavii din întreaga țară să poată petrece 2-3 săptămâni vindecătoare în mijlocul naturii, alături de specialiști atât ai medicinei clasice cât și complementare, având ca sprijin rugăciunile și prezența atât de bine simțită aici a lui Dumnezeu.

Părinte, vă mulțumesc în primul rând pentru că m-ați primit aici. Vă mulțumesc pentru rugăciunile rostite, pentru ședințele de acupunctură, pentru slujbele pe care mi le-ați făcut. Pentru tot ceea ce mi-ați explicat, pentru tot ceea ce am găsit și am primit aici, în sânul Mânăstirii. Spuneți-mi, cum ați ajuns să fiți și medic și preot în același timp?

Cred că așa a fost să fie, așa a vrut Dumnezeu. S-a întâmplat ca în ultimul an de liceu, în timp ce mă pregăteam să continui la facultate în domeniul informaticii, al electronicii mai exact, unul din profesorii de biologie să mă convingă că aș fi mai potrivit să fiu medic, că am calități de medic. Așa am făcut primul pas pe drumul acesta, al medicinei. Am început să fac pregătirea la biologie cu el și la fizică și chimie la Timișoara. Cu toate că am învățat doar 3 luni pentru examen, am reușit să intru la Facultatea de Medicină din Timișoara din prima sesiune ba chiar pe locul 10 din toti participanții.

Apoi, din anul 3 de facultate am început să caut și altceva decât medicina clasică, pentru că am constatat că aș vrea să știu nu numai problemele trupului, anatomie, fiziologie și așa mai departe. Sesizasem că există și altceva în noi in oameni, nu doar trupul.  Citisem foarte mult despre medicina clasică dar și despre medicina chineză și după ce am auzit de dr. Carol Quint, chirurg renumit care făcea și acupunctură, am cerut profesorului de semiologie medicala să mă introducă medicului Quint.

Au urmat 2 ani de zile în care am stat pe lângă el, deși nu am pus nici un ac. Am învățat diagnosticul pe bază de puls și am studiat punctele de acupunctură, la vremea aceea neexistând cărți despre asta, ci doar câteva traduceri, câteva xeroxuri. Ne chinuiam să aflăm de ce un punct are acțiunea x, y sau z sau alte acțiuni și am luat în studiu toate punctele  și le-am urmărit efectele.

La finalul facultății, lucrarea de diplomă am făcut-o din 3 specialități: chirurgie, hematologie și acupunctură și am lucrat la ea timp de 2 ani. Adică am combinat medicina clasică cu această medicină căreia de multe ori i se spune complementară sau alternativă. A fost prima lucrare care continea și acupunctură.

Despre ce era vorba? Ce conținea lucrarea și cum a fost privită ea având în vedere combinația dintre medicina clasică și cea complementară? Nici astăzi cele două nu sunt prea des acceptate, dar acum aproape 40 de ani…

Am combinat cele 3 specialități vrând să văd ce se întamplă cu diametrul hematiilor înainte și după operația de stomac sau vezică biliară la pacienții operați la Spitalul Municipal din Timișoara. Am lucrat sub atenta coordonare a doctorului Quint si a profesorului Roth, șeful laboratorului de hematologie.

Am constatat că în masa eritrocitară după operațiile de abdomen superior, ulcere și colecistite, se modifică diametrul hematiilor pentru că apare șocul postoperator.

Așa că am luat în studiu un lot de pacienți martor și un lot de pacienți operați și am luat lame înainte de operație și după, apoi am măsurat diametrul eritrocitelor în mod rudimentar, cu micrometrul. Ceea ce am observat a fost că după operație, dacă le puneam un singur punct de acupunctură, Tsu sang li, combăteam șocul postoperator. Tsu sang li este un punct foarte important în acupunctură, care se ocupă de etajul abdominal superior, un punct deșocant. Bineînțeles că lucrarea a fost revoluționară la acel moment și a arătat multora că și acupunctura este o metodă de tratament eficientă, pe lângă medicina clasică.

După terminarea facultății am urmat stagiatura timp de 3 ani. Am fost repartizat la sat, cum se făcea pe vremea mea, și pe toată perioada stagiaturii am continuat să fac acupunctură pacienților împreună cu dr Quint. Deci nu am oprit acupunctura din anul 3 de facultate, tot timpul cautând punctele și învățând dignosticul energetic al bolilor după puls, una din cele mai importante metode de dignosticare din medicina chineză.

Știu că sunteți și fitoterapeut și mi-ați povestit mult despre puterea plantelor. Am venit aici la Marga ca să fac o cură cu sevă de mesteacăn și mi-ați recomandat și mie tratamentele cu plante ale călugărului Mihai. Cum ați ajuns să adăugați și medicina naturală, pe bază de plante, printre metodele de tratament pe care le foloseați? Și cine a fost călugărul Mihai?

În acea perioadă, cât am lucrat la sat, m-am îmbolnăvit foarte grav de inimă, am făcut o viroză pulmonară și probabil cardiacă și am făcut o cardiomiopatie dilatativă cu pericardită, o boală care se vindecă extrem de greu. Nu am reușit să o vindec cu medicina clasică, am început să fac și acupunctură, m-am simțit mai bine, însă tot nu m-am vindecat.

Și atunci mi-am zis că e imposibil, orice boală se vindecă dacă este bine tratată, deci nu e suficientă medicina clasică și medicina energetică, trebuie să mai existe și altceva. Am continuat cu tratamentele și nu m-am simtit bine și in paralel, fiind atras de medicina nescolastică, alternativă, am auzit de la o pacientă de un renumit tămăduitor, vindecător, călugarul Mihai de la Prilog, județul Satu Mare.

Am mers la el și am cunoscut un om care cred eu, se naște o dată la 1000 ani! Era un om special, un sfânt, un harismatic cum spunem noi in ortodoxie, un înaintevăzător. S-a uitat prima dată la mine și a zis ”Și ce-au zis doctorii cei mari? Să îți schimbi inima?” Am zâmbit și am zis că da. El știa totul despre tine, chiar și ce gândești, erai în fața lui aproape ca la Judecata de Apoi.

Mi-a dat un tratament cu peste 100 plante pe care l-am urmat aproape 3 ani de zile și am reușit să vindec problema inimii mele, care era asociată unei boli mai profunde, era o stare leucemică cronică care avea o perioadă de reacutizare și inima mea, ca și alte organe, erau mărite din cauza acestei boli. Am primit tratament cu sevă de mesteacăn primăvara când curge seva, și în rest ceaiuri de coajă de mesteacăn și salcie roșie și galbenă, o combinație de ceaiuri a călugărului Mihai.

Părinte, sunteți doctor, fitoterapet, doctor în acupunctură și preot. Pentru mine sunteți un om excepțional și văd că tot ceea ce faceți, toată cunoașterea dvs este pentru a sluji omul și pentru a îi reda sănătatea pe toate planurile. Când v-a bătut Dumnezeu la ușa sufletului?

A existat un moment în acea perioadă în care am intrat în moarte clinică timp de 3 minute și jumătate.

Moartea clinică m-a determinat să încep să citesc Biblia, viețile sfinților și să mă rog mai mult. Moartea clinică a fost de fapt întoarcerea mea cu 180 grade din omul care am fost în alt om, ”Metanoia”cum  se spune în greacă, care înseamnă înnoirea minții.

Așa am început să constat că există și medicina spirituală, pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu prin harul Duhului Sfânt. Am început să citesc tot mai mult. Intrasem la pensie pe caz de boală fără drept de lucru pentru că la orice efort oboseam, făceam edeme și emfizeme pulmonare foarte periculoase. Dar mintea era foarte activă, nu se pensionase deloc. Citeam foarte mult și m-am hotărât să fac facultatea de Teologie. M-am înscris la facultatea de teologie în Timișoara și am fost admis la zi.

După ce am terminat facultatea, calugărul Mihai m-a îndrumat spre medicina populară, cu plante. Îl întrebam cum se numește doctorul care se ocupă de asta. Doctor de medicină populară, îmi spunea. Ca și în China, unde medicina tradițională chineză este medicina poporului chinez, sau așa cum în Germania există ”Folk Medicine”.

Aveți planuri mărețe. Vreți să lăsați oamenilor o moștenire sfântă, îndrăznesc să o numesc. Spuneți-mi mai multe despre Așezământul Medical Creștin pe care vreți să îl construiți aici la Marga.

Proiectul este format din 3 corpuri: policlinica, un plafar și un corp de cazare. Corpul de cazare este gândit să poată acomoda un număr de 40-50 pacienți; plus personalul administrativ: asistente, infirmiere, medici, bucătar etc. Am gândit proiectul astfel încât să fie un om la 2 bolnavi. Nu va fi un spital, ci un complex în care locuiești în cadru hotelier și te tratezi în regim policlinic, beneficiind de metodele noastre de tratament și de medicina spirituală, pe lângă tratamentele convenționale ale medicinii alopate. Existând acest tip de cazare vor putea beneficia de toate acestea nu doar localnicii ci și oamenii din toate zonele.

Ideea acestui Așezământ Medical Creștin a venit în timp ce eram ucenicul călugărului Mihai Neamțu. După ce am înțeles că noi oamenii nu suntem doar trup, ci și minte, și suflet. Ele au nevoie să fie tratate împreună astfel încât să se producă vindecarea.

Ce oameni excepționali ați întâlnit de-a lungul vieții? Oameni care v-au marcat existența și care v-au ajutat să fiți omul excepțional care sunteți astăzi?

Am avut șansa de la Dumnezeu să întâlnesc și să am ca mentori și profesori mulți oameni de excepție. În domeniul acupuncturii l-am avut pe doctorul Carol Quint care, deși acum câțiva ani a trecut la cele veșnice, este considerat unul dintre cei mai mari acupunctori din Europa. Am fost cu doctorul Quint în China, la spitalele de acupunctură din Shanghai și Beijing și nu am mai întâlnit un acupunctor mai valoros ca el, atât în ce privește teoria cât și practica acupuncturii. După părerea mea este, a fost și rămâne cel mai mare maestru al acupuncturii. Eu am fost ucenicul lui timp de 11 ani, am făcut o serie de cercetări împreună și am creat împreună Asociația Medicilor Acupunctori din Banat, care face parte din Asociația Română de Acupunctură a cărui președinte este domnul profesor dr. Dumitru Constantin Dulcan, o somitate în domeniul medical, științific, al psihologiei și parapsihologiei.

Al doilea om de o deosebită valoare și pe care îl îndrăgesc foarte mult este prof. dr. Sorin Cosma, care este foarte aproape de mine, el locuind in Caransebeș. Este, după părerea mea, un magnat al teologiei. Cu ajutorul dumnealui am realizat lucrarea de diplomă de la sfârșitul Facultății de Teologie care încearcă să aducă în lumină asemănările și deosebirile dintre spiritualitatea creștină și cultura chineză. Mergând în China de atâtea ori, am vizitat și eu templele budiste, confucioniste și m-am interest de religiile de acolo. Am găsit mai ales în textile antice, multe asemănări cu creștinismul, ba chiar am găsit și citate din Biblie. Lucrarea urmează să o public și să o extind probabil la o lucrare de doctorat care să cuprindă atât un doctorat în medicină cât și în teologie.

A treia persoană pe care vreau să o menționez – de fapt, încadrată în timp este a doua – este călugărul Mihai Neamțu de la Prilog, alături de care am învățat timp de 7 ani medicina plantelor și medicina spirituală. Timp de 7 ani, în fiecare lună, trei săptămâni le petreceam la policlinică făcând acupunctură, iar o săptămână o petreceam cu el. După revoluția din 1989 am renunțat la postul din policlinică și am făcut doar acupunctură la cabinetul meu privat. Aveam mulți pacienți cu boli grave cărora colegii mei medici nu le dădeau de capăt și mă consultam mereu cu călugărul Mihai despre cum îi puteam ajuta prin terapia cu plante pe care el o cunoștea atât de bine.

Când ați înființat Asociația Medical Creștină ”Izvorul Tămăduirii”? Și cum ați reușit să construiți ce este aici acum la Marga?

Asociația Medical Creștină ”Izvorul Tămăduirii” am fondat-o în anul 2000 și avea ca scop de activitate – în afară de tratamentele medicinei populare, homeopate sau acupuncturii, și educarea pacienților din punct de vedere medical, spiritual, al fitoterapiei și al medicinei complementare. Suntem câțiva membrii fondatori, eu, soția mea care este și ea medic pediatru și specialist în acupunctură, homeopatie și fitoterapie, fiul meu, tot medic, care a preluat cabinetul meu de acupunctură din Timișoara, fiica mea care este farmacist-șef, dar sunt și foarte mulți membrii care sunt ctitori ai acestui complex medical creștin, oameni care ne-au ajutat enorm de mult cu bani, cu ajutoare directe, cu serviciile lor, pentru a putea duce la bun sfârșit construcția Așezământului Medical Creștin.

Înainte de a începe criza din 2009 am avut printre pacienții mei persoane care aveau firme din domeniul construcțiilor dar și din alte domenii și care au făcut donații pentru construcția bisericii și a Așezământului Medical Creștin și al căror nume se găsește într-un registru special pus în Sfânta Masă în momentul în care s-a sfințit biserica și care vor fi pomeniți și aici și sus la Dumnezeu pentru totdeauna. Ajutor am primit și din străinătate, de la oameni care ne cunosc și știu ce vrem să facem aici.

În ce stadiu sunteți în prezent cu proiectul?

Cu bunăvoința primăriei de aici din Marga și a domnului primar de atunci Nicolae Mărgan, în anul 2000 am primit în concesiune pe 59 de ani 3 hectare și jumătate de teren pe care până acum am construit biserica, casa preotului și clopotnița. Planul Așezământului este făcut și proiectul este aprobat, însă de câțiva ani este blocat neavând fonduri pentru a ne apuca de ce mai este de făcut și anume policlinica, partea hotelieră și plafarul.

Care ar fi primul pas în momentul în care ați avea la dispoziție fondurile pentru a demara lucrările? Și ce ar urma după aceea?

Primul pas ar fi policlinica, unde oamenii să beneficieze de tratamente și de specialiști. Sunt doctori, colegi de diferite specialități – chiar și medici stomatologi – cu care am vorbit deja să vină să stea câte o zi pe săptămână și să consulte în policlinică. Deci un cabinet poate să funcționeze 5-6 zile pe săptămână pe mai multe specialități medicale. Policlinica nu prevede doar medicină populară ci cât mai multe specialități medicale. De asemenea, vreau să dotez cabinetele cu aparatură modernă, ecografe etc. plus să existe un cabinet de medicină de urgență. Chiar dacă suntem în vârf de munte lumea va auzi și va știi că aici este în permanență un medic și este foarte bine să fie așa.

După finalizarea policlinicii ar urma plafarul. Plantele trebuie adunate, uscate, procesate, pentru a putea face ceaiuri de care bolnavii să beneficieze cât stau aici. Sunt niște condiții speciale, foarte pretențioase, de selectare și curățire a plantelor. Toate ceaiurile vor fi făcute în funcție de patologia fiecărui bolnav, după rețetele călugărului Mihai Neamțu. Avem, ca să zic așa, binecuvântarea lui pentru a folosi aceste remedii din plante aici, în această policlinică. De la el am învățat că ceaiul, pentru a avea cât mai multe beneficii, se consumă în loc de apă.

Și apoi ar urma corpul hotelier cu bucătărie, sală de mese și corpul administrativ. Sunt multe de făcut.. și bani deloc.. Ceea ce este foarte important și face parte din idea de bază acestui Așezământ este ca bolnavii care vin să se trateze aici să stea o perioadă de 2-3 săptămâni și să se trateze cu acupunctură, sevă de mesteacăn, masaje terapeutice, cu băi de plante și cu medicina clasică dacă este cazul. Iar în afară de toate acestea să se facă rugăciuni pentru sănătatea lor, să participe la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, să se facă la fiecare cură un Sfânt Maslu, să se facă Spovedanie, Împărtășanie și rugăciuni de către mine sau alți preoți care vor mai fi aici.

Cum ați numi această medicină practicată aici, la clinica pe care doriți să o construiți?

Aș numi-o medicină Hristică, pentru că Iisus Hristos ne este model ca doctor al trupurilor și al sufletelor noastre. El este cel care tratează și vindecă atât trupul cât și sufletul, pentru că este Dumnezeu. Noi încercăm să facem după modelul Lui, să tratăm trupul cu metode cât mai naturale, sufletul să îl tratăm cu rugăciuni și în afară de asta să abordăm și partea energetică a corpului uman, care este undeva între trup și suflet. Fiind specialist în medicina tradițională chineză, cu atâtea deplasări și studii în China, pot spune că primul lucru care se dereglează la om este partea energetică, care poate fi bolnavă luni sau ani de zile, până ca boala să apară în trup. Totul trece prin psihicul nostru, există această psiho-somatizare de la conflictele noastre cu noi înșine, cu Dumnezeu și cu cei din jurul nostru.

Este fascinant cum dvs priviti omul holistic – din punct de vedere trupesc, spiritual, emoțional. Deși sunteți medic de medicină alopată, convențională, ați ajuns la o altfel de înțelegere a bolii și a omului, o înțelegere mai adâncă. Este prima dată când văd în cabinetul unui medic un tabel cu Noua Medicină Germană. Spuneți-mi mai mult despre cauzele bolilor.

Fiecare tip de boală are la origine un conflict spiritual sau psihogen. Cauzele interne ale tuturor bolilor sunt emoționale, șocurile noastre psihice duc mai apoi la boală. Moartea cuiva drag din familie, fiind un șoc, poate duce la boli, chiar până la cancer. Pierderea locului de muncă, a unei case, a unui teren, pe foarte mulți oameni îi poate duce până la cancer. Sigur, cancerul nu vine brusc, ci trece prin etape successive. În primul rând se dereglează psihicul, apoi are loc psihosomatizarea de care vorbeam înainte – ”soma” înseamnă „carne” – iar energeticul este undeva între ele.

Starea de sănătate în medicina clasică este definită a fi o stare de bine fizic, intelectual, social, la toate nivelele. Starea de sănătate în medicina energetică, în special în acupunctură, este starea de echilibru între părțile corpului și între organism și mediul exterior. Diagnosticul în medicina chineză se pune în principal după pulsul radial. Starea de boală în medicina energetică înseamnă dezechilibru. Ceea ce face acupunctura este să elimine dezechilibrele și să aducă organismul în stare de echilibru.

Este foarte greu să fim sănătoși când nu avem suficientă energie, când ne-am pierdut energia prin toate faptele noastre și avem deschiși ”robineții” prin care ni se scurge energia. Pentru că uităm că există igiena somnului, a vieții, a muncii, ne epuizăm în stres și ne pierdem energia – asta se întâmplă. Ceea ce avem nevoie este să închidem acești ”robineți”, să echilibrăm energia care a mai rămas și să aducem energie nouă. Energia telurică vine în organism doar prin alimentele pe care le mâncăm, prin ceaiuri și prin plante, care vin tot din pământ. Fitoterapia are rolul de a aduce o bază energetică, de a completa cu săruri, minerale, vitamine. În afară de a rezolva funcțiile organelor, fitoterapia vine să crească cantitatea de energie a organismului.

Apoi se poate face acupunctură. Doar atunci când există o bază energetică. Sunt situații în care nu am cum să lucrez ca medic acupunctor pentru că pacientul este prea slăbit energetic. Atunci încep cu alimentație, odihnă, ceaiuri, diete speciale, și atunci când cantitatea de energie crește atunci poate fi foarte utilă acupunctura. Apoi, superioară acestei stări energetice este starea psihică a omului.

Spuneai ceva de tabelul de pe perete cu Noua Medicină Germană. La ora actuală mulți cunosc – dar foarte puțini totuși – că a existat un medic extraordinar, un medic oncolog pe nume Ryke Geerd Hamer, care a pus la punct această metodă de tratament numită Noua Medicină Germană. Acest mare medic, psiholog și bun credincios – specialist în cancerologie – a descoperit că marile șocuri, marile conflicte, duc la cancer. Împreună cu alți medici din Europa a studiat cazurile a peste 11 mii de bolnavi de cancer și a constatat că la originea cancerului există la toți acest șoc psihogen, un conflict puternic. Și fiecare tip de conflict dă cancer într-o anumită parte a corpului.

Iată că după ce chinezii sunt de părere că bolile interne au cauze de origine emoțională, vine cineva în Europa care să confirme acest lucru. Mai mult decât atât, a fost demonstrat la computerul tomograf că pe creier apar niște puncte de ușoară necroză, cu niște cercuri în jurul lor, acestea fiind focarele care declanșează cancerul. Tragem concluzia din toate acestea că psihosomatizarea este adevărată și mă bucur că există și în România medici care practică Noua Medicină Germană cu succes, încercând să caute cauza psihologică a bolii și să o trateze prin metode de psihoterapie și alte metode alternative/complementare.

Și totuși, sunt toate aceste metode eficiente?

Medicina alopată, medicina complementară, cea energetică, psihoterapia, sunt eficiente până la un punct. De ce spun până la un punct? Pentru că deasupra tuturor este medicina spirituală, adică sufletul nostru. Cea mai pură formă de energie care este în noi este energia spirituală, energia Duhului Sfânt, prin care am fost creați ca oameni pe acest pământ.

Am concluzionat prin practică și prin studiile pe care le-am făcut, că atunci când faci medicină și la suflet cu metodele pe care le deții în religia ta – și noi, ortodocșii, avem Slavă Domnului, multe metode de tratament ale sufletului – totul merge foarte bine. Adică bolnavul se poate vindeca chiar și de cancere. Eu însumi am avut două cancere care s-au vindecat. Acum îl am și pe al treilea, dar nu mă sperie, nădăjduiesc în continuare că, cu ajutorul lui Dumnezeu voi trece și peste acesta.

Cred că este un subiect delicat pentru dvs. Vreți să îmi spuneți mai multe despre asta?

Am avut leucemie și m-am vindecat cu ceaiuri și rugăciuni. Apoi am avut în 2009 am avut cancer de căi hepato-biliare. Am fost o lună și jumătate în China și m-am tratat cu ajutorul medicinii tradiționale chineze și apoi am continuat tot cu plante și rugăciuni. În prezent am un carcinom bazo-celular de piele din cauza tratamentului pe care îl iau în urma trasplantului de inimă. Sunt niște medicamente ce duc la sensibilizarea pielii la razele ultraviolete și pe suprafața pielii expusă la lumină se pot face carcinoame sau melanoame. Dar mă tratez în continuare cu plante și rugăciuni și nădăjduiesc că Dumnezeu mă va ține în viață să mai fac ceva pe pământul ăsta.

Fiind pacient oncologic, în căutarea mea de a mă vindeca, am vorbit cu mulți medici. Marea majoritate a lor nu cred în aproape nici un alt tip de tratament complementar. Mai există medici care gândesc ca dumneavoastră?

Da, există. Eu însumi am convins colegi iar alții s-au convins singuri. Am colegi care au făcut facultatea de teologie, de exemplu dr Răzvan Ionescu din București care este și un acupunctor renumit. Mai am un coleg chirurg de chirurgie cardiovasculară care a făcut și teologia.  Apoi prof. doctor Ștefan Mindea din Constanța care este neurochirurg și preot. Și mai sunt și alții.

Mi s-a spus de multe ori în ultimul timp că tratamentele cu ceaiuri, tincturi sau alte tipuri de amestecuri de plante pot interfera cu tratamentele medicamentoase. Așa este? Și dacă da, ce poate face un bolnav? Unde să se ducă ca să beneficieze pe lângă tratamentele convenționale și de puterea a ce există în natură?

Există în întreaga lume clinici unde se practică și medicina alopată și terapia cu plante. Există în Germania, în Elveția, Austria, America, Rusia etc. Din păcate la noi în țară nu există așa ceva. Ar putea exista aici, la Marga, cu voia lui Dumnezeu. Dacă această clinică ar lua ființă ar aduce un mare beneficiu oamenilor din toată țara.

Ca să îți răspund la întrebare, este foarte important ca cei care recomandă tratamente cu plante să fie fitoterapeuți. Dacă sunt și medici, cu atât mai bine. Este foarte important să fii pregătt în domeniu, pentru că există plante care au contraindicații, de exemplu sunătoarea sau spânzul.

Ce ați recomanda oamenilor, medicina clasică, alopată, sau medicina complementară?

Medicina universitară este pe primul loc și trebuie să recunoaștem asta, că suntem medici. Ceea ce cred eu că este foarte important însă, este să nu închidem ochii la lucrurile care se întâmplă în urma tratamentelor cu plante sau cu produse apicole și care au un efect excep               țional asupra bolilor. Există spre exemplu specializarea apifitoterapie sau apiterapie, care există doar la noi în țară. Unul din colegii mei, dr. Eugen Ștefan, care este lector al Ministerului Sănătății, predă cursuri de apifitoterapie și practică și medicina ayurvedică. A stat 7 ani în India, a făcut studii acolo, vorbește limba sanscrită și este președintele Societății Europene de Apifitoterapie.

La noi în țară dreptul de a practica acupunctura și homeopatia îl au doar medicii. De asemenea acupunctura pot practica și medicii stomatologi. Farmaciștii pot practica și ei homeopatia și fitoterapia după ce și-au luat dreptul de practică de la Ministerul Sănătății. Se fac cursuri de specializare de 3 ani în aceste domenii ale medicinei complementare. Cu lucrare de diplomă și tot tacâmul. Iată că noi stăm bine la capitolul medicină complementară față de alte țări.

În România însă nu există un centru care să îmbine medicina clasică cu ce complementară și cu medicina spirituală. Există necesitatea unui astfel de complex, ca cel pe care vrem să îl construim aici, la Marga. Un centru unde sub același acoperiș, să se poată folosi atât remediile clasice cât și cele complementare. Un complex medical profesional, coordonat de medici, specialiști în diferite domenii, care să poată monitoriza cu atenție starea pacienților. Spre exemplu un pacient hipertensiv care are de luat medicamente cu pumnul trebuie să fie urmărit în timp ce urmează o cură cu ceaiuri sau alte preparate din plante, ca să nu existe afecte nedorite.

Părinte, cine vă poate ajuta să continuați proiectul și să demarați construcția policlinicii, care, din câte am înțeles, este primul pas necesar ca Așezământului Medical Creștin Izvorul Tămăduirii” să prindă contur?

Oricine poate să contribuie cu donații în contul Asociației. Persoane fizice, firme, Guvernul României, biserica ortodoxă, oamenii de bună credință care văd, ca și mine, necesitatea existenței acestui centru.

Nădăjduim că articolul va sensibiliza pe cei ce pot să ne sprijine în orice fel spre finalizarea proiectului. Dumnezeu și Maica Domnului ”Izvorul Tămăduirii” să Binecuvinteze România și toți românii de pretutindeni!

Donațiile se pot face în contul Asociației Medical Creștine ”Izvorul Tămăduirii” RO97RNCB0249049286030001 deschis la Banca Comercială Română

Doamne ajută!

Interviu realizat de Gabriela Hobeanu

www.gabrielahobeanu.ro

„Ani de zile, am auzit o voce răutăcioasă care îmi repeta în minte: Nu ești suficient de bună.” Mariel Hemingway

Câți dintre noi nu trăim de ani de zile cu această voce pe fundal, ajunsă ca un fel de zgomot de fond care obosește la nivel subtil, dar care nici măcar nu mai poate fi identificată, atât de bine fiind deja ascunsă în ființa noastră?
Câți dintre noi nu vrem să demonstrăm zilnic prin acțiunile sau prin non-acțiunile noastre contrariul?

Câți dintre noi nu au obosit să lupte cu propria lor voce interioară (parcă mai vocală decât orice altceva), au depus armele și au ajuns să se complacă într-o formă oarecare de viață, fără urmă de pasiune în ea?

Citește mai mult

Veet Cristian este Coach de Relații și Sexualitate Conștientă, Mentor de Masculinitate. de peste 12 ani.

Consideră că fiecare barbat e puternic cu adevărat, când își asumă emoțiile și are o luptă a lui, în care crede.

Călătoria lui l-a purtat pe drumul avocaturii, apoi, în antreprenoriat și în prezent coach și mentor.

Citește mai mult

Numele meu este Corina Tievi, sunt născută la Brașov și am 34 ani și sunt prietena mea și a voastră. Acum opt ani, am trecut printr-un moment dificil și în urma fricii, dacă tot am discutat despre ea, am ajuns să trăiesc aceasta experiență neplăcută, mai exact, îmi era frică să pierd o persoană dragă și eu încă să traiesc și să simt această lipsă pentru restul vieții… și mi-am pierdut mama… Ei bine, de atunci, am zis să aduc fri-cile în inima mea și să dansez cu ele fără să le las să mă mai oprească din a evolua, și din acel moment, am mers mai departe.
Așa cum zice Mark Twain “două zile sunt importante în viață, când ne naștem și când știm de ce“, ei bine, aceasta a doua zi importantă, o simt prezentă în realitatea mea și mi-am analizat emoția din spatele fricilor și în primul rând am fost bucuroasă că am simțit că trăiesc, și dacă frica este mai mare decât mine, am vrut ca prin iubire și recunoștință, să acaparez orice frică, căci la bază, secretul pe care fiecare dorește să-l descopere pentru a avea mai multe bucurii, abundență pe toate planurile, sănătate, este recunoștința!

Citește mai mult

Sunt mamă, soție și cel mai important lucru este că sunt un om printre oameni.

Am descoperit de-a lungul timpului că ceea ce mă face fericită și mă împlinește ca și persoană este să ajut alți oameni să-și găsească fericirea și sensul vieții.
În acest sens, am ales să studiez medicina, dar nu a fost suficient, iar dragostea mea pentru oameni m-a determinat să mai adaug o specializare, psihologia, care, din punctul meu de vedere, este cheia ce poate deschide sufletul omului.

Cu ajutorul ei, am descoperit pasiunea vieții mele și am decis să mi-o urmez.

Sunt fascinată să descopăr tipologii umane, iar rolul meu este de modelator.

În calitate de modelator și arhitect motivațional caut în primul rând să te cunosc cu adevărat cine ești, ce îți dorești, care sunt pasiunile tale, care sunt nemulțumirile/neîmplinirile tale, blocajele, temerile tale. Apoi, lucrăm la dorința și voința ta, în a face împreuna lucruri necesare spre a-ți continua drumul, descoperim tot împreună ce te motivează să faci acești pași și ce ești dispus să-ți oferi pentru a evolua.

Te voi ghida practic să înveți să ai o abordare 360 de grade a vieții tale, încărcându-te cu ener–gie, într-o manieră jucăușă și fără să te plictisești.

Citește mai mult

Alin Comșa este cofondator al companiei de training All in Trust Attitude. Specialist în relații publice și comunicare, pasionat de tot ce poate cuprinde domeniul educație și învățare, Alin folosește în training experiența de business acumulată în 20 de ani de activitate în domeniul vânzărilor și al mangementului echipelor. În cursurile sale introduce informații din cele mai diverse domenii – vânzări, literatură, cultură-artă, NLP, comunicare, inteligență emoțională, istorie, management sau filozofie. Expunerile sale sunt creative și inedite, construite în așa fel încât informațiile livrate să fie practice și ușor de aplicat atât în viața personală cât și în cea profesională. Alin Comșa este convins că, pentru fiecare om esența învățării este găsirea unui sens în propria viață.

Citește mai mult