Ce faci când nu ai chef să faci nimic?

Una din situațiile cel mai des întâlnite în care sunt întrebat ce e de făcut este ”Ce să fac pentru a depăși momentele în care nu am chef să fac nimic, deși lucrez la un proiect și am termen limită?”.
Apropo, mi se întâmplă și mie să trec prin astfel de momente și o să vezi în continuare de ce nu ai cum să eviți astfel de situații în viața ta.
Ca să-ți dau răspunsul, dă-mi voie să-ți prezint cadrul general, contextul în care operăm.

Una din legile care guvernează realitatea pe care o trăim este Legea Dualității: nu există stânga fără dreapta, sus fără jos, bine fără rău. Ca urmare, nu exiști TU-cel/cea-super-productiv(ă), fără să existe TU-cel/cea-fără-chef de muncă. Sunt cele două extreme ale dualității, nu pot exista una fără cealaltă.

Ție îți place și iubești acea parte din tine care te face să fii super-productiv(ă) și respingi și nu iubești acea parte din tine care nu are chef să facă treabă. Doar că și această parte e tot o componentă a ta, și, mai mult, fără ea, n-ar exista partea din tine super-productivă.
O să repet, pentru că e important: fără partea din tine care nu are chef să facă lucruri, nu ar exista partea din tine care e super-productivă.
Ori, atunci când această parte din tine care nu are chef să facă lucruri vrea să-i fie recunoscute meritele, tu o dai la o parte, o respingi.

Una din legile fizicii – Legea Acțiunii și Reacțiunii – s-a transpus în realitatea noastră sub forma faptului că ”Lucrul la care te opui, persistă”. Cu cât rezistența ta la starea ”nu am chef să fac lucruri” e mai mare, cu cât vrei mai mult să alungi această stare, cu atât mai mult această stare devine mai persistentă și mai puternică.

Și atunci, ce e de făcut?
În primul rând, acceptă că ceea ce experimentezi e natural, face parte din viață, la fel cum iarna face parte din an. Apoi, oprește-te din a te opune stării de lipsă de chef. Abordarea productivă este ca în astfel de momente să te privești din exterior, ca și când ai fi o cameră de luat vederi amplasată în colțul camerei, și să te uiți la tine cu iubire și compasiune având următorul dialog mental:

”Ok, deci așa arăt eu când nu am chef să fac lucruri. Mă știu pe mine, cel super-productiv, cel care mută munții din loc, și îmi place de mine și mă iubesc când sunt așa. Hai să mă iubesc și să îmi placă de mine și când nu am chef să fac lucruri. Ia uite ce frumos mă întind pe canapea și uite ce bun sunt la căutat video-uri pe youtube sau informații care poate o să-mi folosească mai târziu. Îi mulțumesc acestei stări că există, pentru că altfel n-aș fi cel/cea super-productiv(ă) care mă știu de obicei”.
Și această stare de observator extern, prin intermediul căreia te uiți la tine cu iubire și compasiune ”dizolvă” starea de lipsă de chef.

Încearcă!
Florin Păsat