A fost o vreme, când mă bântuiau până și reclamele, aveam capul plin cu mii de articole, de ziare, de cărți.

Eram tânăr, pe vremea aceea, în timpurile acelea, un biet emigrant, ajuns, în sfârșit, în America, dragul meu Ieremia.

America mea a fost statul Florida, Noul Israel, cum îmi spuneau, mai în glumă, mai în serios, colegele mele americance-evreice, de la școala publică, unde eu predam limba franceză și, unde, construiam cu elevii, faimosul Yearbook. Niciodată nu mi-am închipuit că voi ajunge, asemenea bătrânilor bijutieri, să caut diamantul, pe care, mai apoi, să-l șlefuiesc măiastru, așa zicând, să cânt cântecul de lebădă, al unei cariere plină de evenimente. Sau că mă voi întoarce, din America, să fac tot ziare și reviste, copleșit, cocoșat de a doua marea mare iubire, pentru o țară. (A treia și ultima, a fost Franța, căreia îi datorez, la propriu, viața, dar o să las asta, pentru o altă scrisoare).

Citește mai mult