1. Cum a descoperit tânărul Andrei Partoș lumea muzicii?
Din copilărie, la grădiniță și cămin, unde se cânta, se dansa enorm. Apoi la Școala Maghiară din București unde am fost membru într-un mic grup de dans popular secuiesc. Am avut și apariții la TVR în clasa a doua. Ai mei m-au dus la opera, la spectacole, dar n-au insistat pe nimic anume. Radioul era sursa esențială pentru muzica lumii. Ascultam tot. La orice post de radio prindeam atunci pe unde medii și apoi pe scurte. Și televizorul era o sursă până a luat-o razna. Vedeam bulgarii.Sanremo era o plăcere. Cerbul de Aur la începuturi. În liceu mergeam la Biblioteca americană, franceză pentru discuri, cărți și reviste cu topuri. Am continuat în facultate. De la 18 ani eram deja Implicat în lumea discotecilor. Rock, blues, folk, progresiv, italienești, franțuzești, ungurești, ascultam de toate.
2. Aveți, știu, nenumărate amintiri de la Costinești și de la Radio Vacanța… Câteva reamintiri …?
În prima mea perioadă, adică din 1971 era o imensă bucurie. Făceam un program la Ring, apoi mergeam la Dacia unde făceam altul, fără oră exactă de închidere. Eram student și am fost amânat de mers în armată, ca să rămân la Costinești. S-a terminat sezonul, BTT m-a lăsat din brațe, așa că am ajuns la Lipova, lângă Arad. O pedeapsă aspră, pentru că toți colegii mei au mers în București.
Radio Vacanța a apărut în germeni în 1979, iar ca post, girat de Radioul public, în 1981. Eu am revenit în 1982. Am fost interzis în 1979. N-am cum să uit acel episod securistic. Eram interzis la Costinești, dar mergeam vara la Jupiter, la Paradis.
Amintiri frumoase sunt zeci, sute:Serbările Mării, concertele rock, concursurile de Miss, nopțile de la Vox Maris. Imposibil de povestit aici. Întâlniri de neuitat cu Iosif Sava, Florian Lungu, Ivan Patzaichin, Nadia Comăneci, Dan Pița, Cristian Țopescu, Octavian Vintilă, Carmen Bunaciu, actori, regizori, jurnaliști, sportivi .
3. Iubiți radioul, care sunt oamenii de radio care v-au marcat?
Da, iubesc radioul, dar nu știu dacă am avut repere interne. Mi-au plăcut și au contat pentru mine oameni ca Lucian Sârbescu, Ion Stănică, Jana Gheorghiu, Marius Groza, Victor Spirache și alții de la tineret. Preferam Radio Luxembourg, sau BBC cu John Peel, Andrei Voiculescu de la Europa Liberă care-mi este și azi prieten, pentru scurtă vreme și Cornel Chiriac. Nu știu dacă pot spune că m-a marcat cineva. N-am făcut niciun curs, deși aș fi vrut, așa că am furat de peste tot și mi-am creat un stil personal.
4. Iubiți artiștii, că vorbim de rock, folk sau muzică ușoară, care au fost artiștii cu care ați legat prietenii, care v-au însoțit cu prietenia lor?
Am avut o relație plăcută cu majoritatea artiștilor noștri. Cu foarte puțini am ajuns la respingere categorică, la antipatii declarate. Apropieri, prietenii sunt tot puține. Nici nu știu dacă eu am ajuns acasă la mai mult de 4-5 dintre ei. Ei la mine au fost nenumărați. Totuși e corect să subliniez câteva nume: Vali Sterian, Teo Peter, Ioan Gyuri Pascu, Alexandru Andrieș, Mirela și Cornel Fugaru, Mădălina Manole, Gabriel Cotabiță și Ovidiu Mihăilescu!
5. Emisiunea de noapte de la RRA este una dintre cele mai longevive și interesante emisiuni din spectrul radio, cum s-a ajuns la acest format atipic?
Din 1991 fac emisiuni de noapte, de vineri spre sâmbătă. Formatul e invenția mea, modificată după caz, după postul la care era. Psihologul muzical merge spre 19 ani și are aproape 5 ore săptămânal. Formatul include experiențele mele anterioare. Ușurința de a dialoga cu un invitat, nevoia de dialog cu ascultătorii, bucuria de a avea cântări live în studio, importanța informației muzical-culturale, a reperelor istoriei pop-rock din toată lumea, promovarea selectivă a creației autohtone.
6.Care sunt cei mai importanți invitați care au trecut pragul emisiunii Foc de PAE (video blog)?
O astfel de întrebare mă pune în dificultate, pentru că pentru mine toți au fost importanți. Pot da, ca să nu te las fără răspuns, nume care au surprins plăcut, sau care au avut cifre mari, vizualizări. Cristian Diaconescu, Mircea Mihăieș, Radu Paraschivescu, Cristian Pătrășconiu, Nicu Covaci, Radu Filipescu, Alexandru Andrieș, Zoia Alecu, Nicu Alifantis, Marius Manole, Daniel Iancu, Tony Poptămaș, Adrian Cioroianu, Ioan T. Morar, Marina Almășan, Mircea Baniciu, Vasile Șeicaru, Laura Bretan, Dorel Vintilă Zaharia, Emeric Imre ș.a.m.d. Trebuie să precizez și că suntem, periodic, victimele Facebook-ului, care face modificări, care mai cade, care strică cifrele și relația cu publicul.
7. Sunteți absolvent al Facultății de Psihologie, ce alte discipline v-ar mai fi atras?
M-a atras medicina, dar n-am intrat la facultatea de profil. Tot psihiatrie aș fi făcut. M-a atras și facultatea de tumbe, de sport, dar m-am decis în ultima clipă. Am făcut și doi ani sanitară, apoi am lucrat în spitale și policlinici, adică om de halat alb. Tata a fost medic, așa că e explicabil.
8. Care sunt sporturile care vă plac, ați putea comenta evenimente sportive?
Îmi plac în ordine: polo, scrimă, înot, handbal, fotbal, baschet, tenis, volei, hochei, patinaj artistic ș.a. Aș fi putut comenta, am și făcut-o la începuturile mele. Prin 1979 comentam meciurile de pe plaja de la Costinești. Pe vlog am încercat, în joacă, tenis și handbal. E o meserie serioasă, trebuie exercițiu, documentare, fluență, spontaneitate și voce! Nu e pentru mine, dar sunt foarte atent la cei care o fac!
9. Mai este Eurovizion un concurs care promovează muzica, sau a devenit un instrument de promovare comercială?
Eurovision nu mai este al muzicii de mulți ani. Influențele geo-politice, trendurile de tot felul al unor grupări aparent minoritare se simt acut. Poate fi și instrument de promovare comercială, dar prea rar am rămas cu produse valabile lansate la Eurovision. Și-a pierdut mult din credibilitate și importanță și după extinderea spre Australia, după numeroase scandaluri, după prea multe modificări ale regulamentului. În România impactul n-a fost niciodată foarte mare, iar în ultimii 10 ani interesul a scăzut vertiginos. TVR n-a știut să facă din acest concurs de creație, o sursă de bucurie și muzică bună!
10. Nu deranjează viața personală faptul că ne transformăm locuința într-un spațiu de emisie?
Ar deranja dacă ai avea copil în casă, dacă ai avea o familie numeroasă și dacă ai emite și noaptea. Altfel, noile condiții au dus la podcasturi, la video-bloguri, la soluții inedite de comunicare. Multe job-uri s-au mutat acasă, pe computere. Eu nu mă plâng din acest punct de vedere. Mă bucur că pot înregistra decent acasă emisiunea de la Radio. Sigur, ajutat de Iulia Radu.Focul de P.A.E. e un proiect care a crescut, care a căpătat identitate în numai 3 ani. Nici n-ar putea fi realizat decât de acasă.
11.Ce rămâne după 50 de ani de muzică ce se înoiește mereu, există o înțelepciune a ascultătorului de muzică?
Ca unul care ascult de peste 60 de ani muzică, pot spune că rămâne ce vrem să rămână, ce transmitem altor generații, dar și ce are valoare. Ultimele decenii s-au subțiat în consistență, au crescut în cantitate. Acum contează vizualizările, înainte contau unitățile vândute, numărul de bilete. E și greu să mai comparăm. Apar și azi creații valoroase, de calitate, dar cum ajungi la ele, sau cum ajung ele la tine? Înțelept este să ai răbdare să asculți, să alegi conform stării și gustului tău, să nu te lași manipulat. Adesea anturajul te poate deturna.
12. Ce le spunem celor tineri? Dacă ați pune bazele azi unui nou radio ce le-ați cere tinerilor oameni de radio?
Un post de radio trebuie să-și definească intențiile. Vrea bani, glorie rapidă, vedete, sau vrea să cultive muzica de calitate, să și educe, să ofere alternative la zgomotul din jur. Radio nu se poate face fără pasiune, fără devotament, sacrificii, fără voce radiofonică, fără cultură generală, fără empatie, deschidere la dialog, la acceptarea criticii, la feedback permanent. Eu aș face un radio de info-tainment, de muzică și informații, de comentariu socio-politic decent și echidistant cu ușoare tendințe de dreapta, de informație culturală dominantă. Aș acorda 60% spațiu muzicii românești, dar nu oricare. Le-aș cere tinerilor să nu se bage în lumea asta dacă nu cred în ea, dacă se gândesc doar la bani și parvenire.
