Oameni sunt carți!

Toți oamenii sunt cărți. Afișează coperți mai mult sau mai puțin metaforice.
Unii au prefețe, alții își pun direct poveștile pe masă, reale sau îmbunătățite nițel.
Oamenii sunt toți cărți între coperți. Coperți impecabile sau roase pe la capete.

Mie îmi place să subliniez cărțile, să înțeleg, să simt să ramân pe gânduri, să intervin și să schimb finalul sau să scriu volumul următor… Uneori, ce subliniez eu, mă bântuie… mă tatuează profund … alte ori mi se pare non sens să gasesc semne și urme și alte mâzgăleli. Toate cărțile au pagini îndoite la capete… Au fost semne pentru a continua… dar nu se știe dacă cititorul a mers mai departe. Când cumperi cărți noi ai și semne de carte, dar se pierd repede, ne place să lasăm semnele noastre. Uneori cărțile sunt doar obiecte de aruncat la nervi sau foi care aprind un foc.
Unii oameni sunt cărți de sertar, nu văd lumina tiparului niciodată… Atâtea nopți nedormite se pot aduna printre rânduri. Dacă am avea timp să citim…

Oamenii îi citesc pe alți oameni, îi aleg în funcție de stare, de librărie, de trenul cu care pleacă.
Uneori pur și simpul primești cărți. De la “ Secret Santa” sau de la prietena care știe ce preocupări ai…

Uneori dai cartea ta împrumut și nu o mai vezi… fie te bucuri, fie rămâi cu acel nod în gât ca și cum ți- ar fi răpit finalul. Unii oameni nici nu citesc! Chiar nu citesc deloc. Mulți, prea mulți… se bucură cu ceva rezumate sau cu citate.
Unii sunt moderni, citesc cărțile “când apare filmul” și se lasă pe mâinile primului regizor… La ce bun atâta efort personal? Unii se prefac… cei mai mulți.

… Citiți continuarea în revista Păi, da!