Cea mai bună întrebare din lume

Sunt momente în care, indiferent de cât de mult te aduni sau te concentrezi, totuși nimic nu merge. Sunt acele zile în care pare că totul se desfășoară dincolo de înțelegerea, puterea sau gândirea ta. Asiști la trecerea vremii și a lumii ca la o piesă de teatru în care dialogul actorilor este într-o limbă necunoscută ție. Vezi mișcarea scenică, vezi costumele și decorul dar nu știi piesa și mai ales, nu înțelegi ce se spune. Izolat, dincolo de un prezent neînțeles, nu pricepi cum ai ajuns aici. Seria de întrebări este lungă și nu are ca efect decât o listă și mai lungă de îndoieli:

  • de ce mi se întâmplă tocmai mie așa ceva?
  • de ce n-am noroc? Sau de ce am ghinion?
  • cum să fac încât să mă iubească? Sau dar de ce nu mă iubește pe mine?
  • de ce nu m-am apucat și eu mai devreme de a face x lucru?
  • de ce nu mă pot ține de planul pe care l-am făcut?
  • de ce nu mă pot abține? sau de ce nu îndrăznesc?
  • merită? este avantajos?
    Iată doar câteva dintre formulările care, din punct de vedere organizare mentală, nu au prea mari șanse să fie de ajutor. De obicei, răspunsurile la aceste întrebări nu pot fi în sine soluții ci doar cel mult, explicații. Nu aș vrea să consider întrebările de mai sus ca fiind inutile, dar dacă ți le-ai adresat, probabil că ai observat că nu au capacitatea de a sprijini. Mai degrabă, acest tip de întrebări duce la o adâncire a senzației de neputință.

Am auzit o dată un copil întrebând de mai multe ori “de ce este cerul albastru”. Părintele a răspuns în doi peri iar la a patra întrebare a micuțului l-a invitat să meargă să stea de vorbă cu bunica. Părintele din povestea mea, era deja obosit și plictisit de întrebarea la care răspunsese de câteva ori. Preocupat de telefon, adultul nu înțelegea de ce copilul continua să pună aceeași întrebare – în măsura în care copilul primise mai multe răspunsuri.

  • Tati, de ce e cerul albastru?
  • Hmm… pentru că așa e cerul, albastru!
  • De ce?
  • Pentru că de fapt cerul este un fel de lumină care e albastră.
  • De ce?
  • Hmmm… Pentru că așa trebuie! Așa e normal!
  • De ce?
  • Mergi la bunica te rog, eu am un pic de treabă…

… Citiți continuarea în revista Păi, da!