„APROAPE” face diferența
„Ani de zile, am auzit o voce răutăcioasă care îmi repeta în minte: Nu ești suficient de bună.” Mariel Hemingway
Câți dintre noi nu trăim de ani de zile cu această voce pe fundal, ajunsă ca un fel de zgomot de fond care obosește la nivel subtil, dar care nici măcar nu mai poate fi identificată, atât de bine fiind deja ascunsă în ființa noastră?
Câți dintre noi nu vrem să demonstrăm zilnic prin acțiunile sau prin non-acțiunile noastre contrariul?
Câți dintre noi nu au obosit să lupte cu propria lor voce interioară (parcă mai vocală decât orice altceva), au depus armele și au ajuns să se complacă într-o formă oarecare de viață, fără urmă de pasiune în ea?
Sau câți dintre noi au ajuns să considere că fiecare moment trăit este o luptă, o demonstrație continuă și nu înțeleg de ce mai tot timpul trăiesc într-o nefericire continuuă?
Din păcate, procentul celor care au ca și companion înverșunat și loial această voce, este unul mult prea ridicat.
De ce apare la un număr atât de mare de oameni, de ce are un rol principal în viețile multora dintre noi și de ce lăsăm cu ușurință această voce să ni le guverneze?
Motivele sunt multiple (de la neștiință la competiție cu ceilalți și de la așteptări ale altor oameni de la noi pentru simplul fapt că ei nu au avut cum să realizeze lucrul respectiv din cauza contextului social până la orgolii mai presus de iubire și credință) și vin de timpuriu din educația primită în copilărie, se continuă cu mediul în care creștem și le regăsim din plin și în spațiul în care ne desfășurăm activitatea ca și adulți.
Dar cel mai important este acela de a nu înțelege că fiecare dintre noi avem rostul său în această lume pe care absolut nimeni nu-l poate fura, clona sau îndeplini, indiferent cât de mult ar încerca.
Chiar dacă semănăm între noi aproape perfect (fie fizic, fie ca și inteligență intelectuală sau emoțională), acel APROAPE face diferența. Toți facem parte din aceiași specie, numită Homo Sapiens, dar în același timp ne diferențiem extrem de mult prin infime deosebiri care ne fac UNICI!
… Citiți continuarea în revista Păi, da!
