Iubirea fără granițe

IUBIREA, acest cuvânt care a scris tomuri fără număr, atât în literatură, cât și în tratatele de psihologie, cuvântul care vinde biletele la orice film, în viața de zi cu zi, pare să aducă numai probleme.

Pentru că aluncecă printrre degete, este nărăvaș ca un cal sălbatic este ascuns dibaci, ca fata morgana, efemer ca un zâmbet, sau tradus și interpretat greșit… Dar toată lumea îl dorește ca pe biletul câștigator de la loto. De la cei pățiți, până la ultimul virgin de pe planetă.

După mai multe experiențe nepotrivite, când renunți să mai crezi în povești cu final fericit, când accepți că e prea frumos să fie adevărat, că iubirea adevărată curată, simplă, apare doar în povești pentru naivi, afli o poveste reală, care te dă, iar, peste cap, care te incită, te provoacă, te fascinează și te enervează în același timp, dar te seduce prin umanitate. Îți vine instant în minte întrebarea; de ce nu și eu ?
Povestea aceasta incredibilă se petrece chiar lângă tine și pare ruptă din cartea 1001 de nopți.

El, Rajan, un filosof indian se indragostește de o frumoasă româncă și își părăsește familia, rădăcinile, vine și se mută cu ea în țara ei, unde își construiesc o viață de poveste, fără tantam, fără epatări, într-o liniște soră cu înțelepciunea satului din Carpați, dublată de profunzimea Indiei.

Pe Claudia am cunoscut-o întâmplător la o cafenea, din Vâlcea. Distinsa, calmă, mereu zâmbitoare, dar cu o anumită superioritate a comunicării, a gesturilor.

Ca orice femeie, i-am remarcat ținuta îngrijită, scumpă, dar neepatantă, clasică, accesoriile bine alese, la fel ca și stilul de a comunica. Dar, cel mai mult i-am remarcat ochii. De o profunzime și de o putere, rare. Nu a stat mult, se grăbea să se întâlnească cu alegâtorii. Atunci, am aflat că va candida pentru Senatul României. Cum cei mai mulți dintre noi, oameni cu carte, dar așezați și scârbiți de clasa politică, ne ferim de jocurile gri sau negre de putere, m-a intrigat și mai mult și am vrut să aflu de ce candidează. Nu e prima dată, când aflăm că oamenii se duc în zona politică, din dorința personală de putere, din Ego, fac jocurile cuiva sau servesc unor anumite scopuri obscure.

Dar această femeie are destulă putere personală, nu este aservită nimănui și este atât de autentică, încât, adesea, deranjează cu sinceritatea ei. Este notar cu o reputație foarte bună. Este independentă finaciar și este împlinită relațional.

Un filosof indian s-a mutat în România pentru ea, după ce s-au cunoscut la o clasă de yoga, Sunt împreună de peste 12 ani. Pentru toți cei care cred că după 40 de ani, după un divorț, nu mai există dragostea adevărată, îi provoc să citească de două ori și să se lase deschiși la oportunități. Pentru că dragostea adevărată poate fi chiar peste drum dacă TOT CEEA CE FACI , FACI CU DRAGOSTE ȘI CREDINȚĂ. Aceste vorbe sunt ale lui Rajan. Am insistat să îl cunosc. Am tras niște sfori și am reușit să obțin un interviu.
Cum poți afla ce este iubirea adevărată, mai bine decât de la cel ce iubește dincolo de granițe, rădăcini, diferențe culturale, prejudecăți, bariere? A venit la redacție și energia pe care a emanat-o, din prima clipă, m-a avertizat că nu va fi un interviu. Că va fi un timp de calitate pe care o să îl petrecem în preajma unui om bun, în preajma unui om deschis, dispus să dăruiască.

L-am întrebat : Cine ești , domnule Rajan? Și ce ai făcut în ulimii 5 ani – am zis eu, în gând

iar el mi-a răspuns că este un om, un căutător, un yoghin. Un fost aviator, care a pilotat pe avioane de vânatoare, dar care a vrut mereu să cunoască lumea, văzută și nevăzută. Mi-a vorbit într-o română corectă, cu ceva accent și rar, cu câteva cuvinte în engleză, pe care apoi le traducea.

Și ce cale ai ales să cunoști?

Rajan: Am început cu calea tradițională, de la mine din India, am mers pe calea inițierii în Yoga, dar adevăratul meu maestru în viață a fost mama. Femeia care m-a învățat legile esențiale, comuniunea cu natura și relația profundă cu energiile masculine și feminine, meditația și acținunea în sensul creșterii spre Dumnezeu. În India, nimeni, nu-și deschide ochii pe telefon, pe partener sau orice altceva. Primele minute le petrece cu Dumnezeu, indiferent ce nume îî dai. Nici nu ai voie să vorbești, până nu mergi în recunoștină și integrare cu darurile divine. Tot mama este cea care mi-a insuflat curiozitatea. Pentru orice. Și așa am început să citesc foarte mult, să învăț Sanscrita, să studiez Vedele, să devin practicant de yoga, să îmi trezesc Kundalini, e mult de discutat… Dar eu sunt creștin, catholic. Am un master în filosofie, în religie și știință.

… Citiți continuarea în revista Păi, da!