Păi, da!
Am ajuns la jumătatea vieții și acum încep să trăiesc! Da, exact așa am spus: acum învăț să trăiesc! Știu clar că voi rămâne câteva decenii în acest miez al existenței, dar vor fi anii cei mai frumoși, cei mai plini, cei mai împlinitori.
Am satisfacția că prin conștientizare și asumare am devenit stăpâna timpului. Eu pot să opresc timpul în loc. Păi, da! Am aflat și eu The Secret și îl îpărtășesc cu voi, în varianta mea, așa cum au făcut-o și ceilalți căutători. De fapt, secretul este că rolul meu este doar să îți reamintesc ceea ce știi. Să aduc un pic de claritate.
Acum începe viața, deoa-rece, până la acest moment, eu și tu, da, tu cel ce citești aceste rânduri, tu ești acela care te-ai frământat și tu ai luat-o în 1000 de direcții și tu ai făcut ce au zis părinții sau profesorii… și tu ai dat cu capl de sus, ca să vezi pragul de jos…
Păi, da!, ai trăit experiențe, care mai de care și bune și rele, pentru că nu îți era foarte clar cu ce se mănâncă viața Tu credeai că ai destul timp ca să afli, că poți dărâma munții sau că visele tale au o eternitate, ca să fie împlinite…
Nu exista sentimentul trecerii! Și, ce ai făcut…, te-ai avântat în existență, ai început să faci, să desfaci, te-ai îndrăgostit, te-ai despărțit, ai rănit, ai suferit, ai crescut, ai căzut, ai râs, ai plâns, ai înjurat, te-ai bătut, te-ai însurat, ai amânat, ai făcut copii, nu ai făcut copii, ai facut carieră, bani, te-ai văzut în rochia de mireasă, ai fugit mâncând pământul, ai creat, ai construit, ai dărâmat, ai divorțat, ai facut dragoste, iar și iar, ai înțeles, te-ai atașat, ai manipulat, ai descoperit puterea, ai pierdut tot, ai luat-o de la 0, ai căzut în depresii, ai cunoscut alcoolul și jocurile și alte dependențe, te-ai curățat, te-ai reinventat…
Păi, da!, te-ai creat bucată cu bucată, trăire cu trăire, gând cu gând, te-ai dus vertiginos spre mijlocul vieții.
Felicitări! Ca și mine, bine ai venit în Club Păi, da! !
Cu un an, doi, trei înainte de acest magic prag din jurul lui 40, ne mai bântuia cîte un gând, care ne încrunta frunțile. Prevestea panica ireversibilității timpului… dar încă puteam să băgăm timpul sub preș.
Eram atăt de tineri..
Dar, la fel ca și mine știai că se apropie inevitabila culme.
Că nu vei mai fi veșnic “tânăr și felice”, că parcă ceva stă să se întâmple, ceva care îti taie din resurse, că tu nu mai ai loc și timp să le faci pe toate cele, pe care ți le-ai propus și să le încerci pe toate cele, pe care le vezi, le vrei, le meriți.
Ai simțit, ca și mine, că e momentul să grăbești, să accelerezi ritmul în orice, să iubești mai mult, să rezolvi mai mult, să câștigi mai mult, să trăiești mai intens…
Păi, da!
…
