KARMA. Soartă, fatalitate sau destin?

Nascută la data de 2 iulie 1963 Piatra Neamț. Absolventă Facultatea de Stiințe Economice, specializarea marketing. Activitate ca economist în contabilitate.
În anul 2011, o prietenă mi-a făcut prima astrogramă, ceea ce a activat în mine nevoia de cunoaștere… Apoi, am început să caut cât mai multe informații despre astrologie și, ulterior am decis să învaț, să studiez, ceea ce pentru mine a fost o adevarată provocare. Setea de cunoaștere pentru informația astrologică m-a dus la începutul procesului cunoașterii de sine, deschizându-mi calea către o cunoaștere superioară.
Sunt eu însămi. Pasionată de literatură spirituală, științe esoterice și istorie.

În ultima vreme tot mai des auzim cuvântul karma.

Adesea, cuvântul karma a fost asociat ceva rău. Noțiunea de karma provine (KÁRMA (KARMAN) (< engl., fr.; cuv. Sanscrit ce semnifica „acțiune.

Ca și definiție, cuvântul KÁRMA (În hinduism și religii orientale, jainism, budism) este o forță impersonală, care cântărește toate faptele în decursul viețîi și care determină, în ciclul de transmigrare a sufletelor, calitatea viețîi următoare. Karma- ca și noțiune a filozofiei budiste – desemnează renașterile și reîncarnările succesive ale sufletelor, migrația acestora după moarte, în funcție de faptele săvârșite pe pământ.

În alte religii ( hinduism și alte religii orientale – jainism, budism)- forță impersonală, care cântărește toate faptele, bune și rele, pe care orice ființă le întreprinde în decursul viețîi și, totodată, forța implacabilă care determină, în cadrul ciclului de transmitere a sufletelor, calitatea viețîi următoare. Conceptele de karma, viață anterioară și reincarnare au fost străine, mult timp, multor generațîi.

De-a lungul istoriei, omenirea s-a împotrivit acceptării unor idei noi. Istoria e plina de aceste exemple, în sensul că multe din descoperirile unor personalități ale vremurilor trecute cum ar fi Galileo Galilei, Leonardo da vinci, Giordano Bruno, nu au fost acceptate, deoarece, existenta acelor descoperiri contrazicea credințele acceptate de ei. Vechiul și Noul Testament în forma lui inițială originala conțineau referiri la reîncarnare În anul 325 dH., împăratul roman Constantin cel Mare, împreună cu mama să Elena, au șters din Noul Testament referirile la reîncarnare.

Acest lucru a fost confirmat în timpul Împăratului Justinian, care din din dorință de sanctificare a soției sale Teodora, a impus Bisericii să scoață din Scriptura informațîi cu privire la reincarnare cu ocazia întrunirii Celui de- al Doilea Conciliu de la Constantinopol, în anul 553 dH.și declarând conceptul de reincarnare că fiind erezie. Se pare că și datorita acestui concept, clerul credea că ar putea să slăbească puterea din ce în ce mai mare a Bisericii, dandu-le oamenilor mai mult timp să își caute mântuirea Însă referințele originale existaseră inițial în Biblie, astfel că, părințîi Bisericii de la începuturi, acceptaseră conceptul de reincarnare. Unii gnostici timpurii, ca și Clement din Alexăndria, Origene, Saint Jerome și alțîi, credeau în existentele vieților anterioare.

Că și termen, reîncarnarea ar reprezenta un sir lung de vieți în care sufletul și spiritul vin și se încarnează în corpuri fizice pe Pământ . Viețile noastre reprezintă o suita de trepte pe scara evoluției. De ce ne intoarcem pe Pământ și ne reîntoarcem și de ce nu putem să învățam, ca spirite? Unul din motive ar fi că avem ”datorii karmice” ce trebuie plătite.

Dacă nu ne-am plătit datoriile, trebuie să le luam cu noi în alta viață ca să poată fi rezolvate. Există mai multe niveluri de învățare, iar, pe unele, trebuie să le parcurgem în forma fizică. Când ești în forma fizică simți durerea, când ești în spirit, nu o simți. Corpul nostru este un vehicul pentru învățare, sufletul și spiritul sunt cele care dăinuie pentru totdeauna. Progresăm, achitându-ne datoriile.

Cum spui că toți suntem egali, când exista sărăcie și suferință? Contradicțiile sunt evidente și ne izbesc față în față: există inegalitate la nivel de virtuți, inegalitate de cumpătare, de finanțe, de capacități și talente, de inteligență. Unele suflete progresează mai repede, decât altele. M-am întrebat de ce unii progresează mai repede decât alțîi.
În opinia mea, una din cauze ar putea fi, în alegerea de a reveni la un interval mai scurt. în forma fizică, asumarea de a învață mai multe lecțîi și asta e, pentru că avem liber arbitru, astfel putem decide cât de repede ne reîncarnăm. Învățarea și conștientizarea mai multor lecțîi este legata de un efort ce presupune multa voință. Nu există coincidențe.