Business, Filozofie şi Site4All

alutare dragă om de business creator!

Karl Marx avea un concept foarte interesant legat de ceea ce credea el că faci tu zi de zi în viaţa ta de antreprenor. Ştiu, este cel puţin ciudat să încep să vorbesc despre antreprenoriat şi omul de business creator plecând de la fix ideologul socialismului şi comunismului, însă conceptul lui mi-ar mai fi stârnit acum doar un hohot de râs dacă nu aş vedea zi de zi, că, deşi nu mai suntem o ţară comunistă, socialistă (cel puţin pe hârtie), ideile lui nu doar că au rămas vii, dar se propagă precum undele radio chiar şi în rândul mediului de afaceri.

Ei bine, Marx spunea despre tine, omul de business creator, cum că ai fi total INUTIL chiar mai rău. Credea despre tine că eşti un parazit care suge sângele celor care produc cu adevărat în societate: clasa muncitoare.
Tu nu faci altceva decât să stai în birouri luxoase, să fumezi ţigări scumpe, să bei alcooluri la fel de scumpe, să porţi discuţii insipide şi inodore la telefon şi eventual, de plictiseală sau din ego, să îi arăţi secretarei cât de frumos poţi scrie tu, cu propriul instrument, din vârful canapelei de piele a cărei utilizare logică nu a fost înţeleasă de nimeni, în afară de ea, evident.

În concluzie, după Marx, nu ai absolut niciun merit în afacerea ta. Angajaţii tăi sunt cei care produc şi generează acele venituri, din care, mişeleşte, îţi însuşeşti cu atâta aroganţă şi egoism, o felie destul de importantă.
Îţi sună familiar, căci mie una, DA. Este acesta adevărul adevărat? Absolut NU.
Adevărul este că tu faci totul. Ok, nu faci poate munca fizică, în mod direct, dar eşti cel care a gândit tot conceptul, eşti cel care ghidează muncile celorlalţi. Mintea, şi nu muşchii, este adevărata sursă a bogăţiei tale. Tu eşti cel care vine cu viziunea despre ce trebuie făcut şi cum trebuie făcut, tu eşti cel care decizi ce trebuie produs, unde trebuie vândut, cum trebuie promovat, etc. Tu eşti cel care decizi ce oameni să ai lângă tine în tot acest proces. Fie că eşti proprietarul afacerii sau eşti CEO-ul companiei, tu eşti la cârma tuturor lucrurilor care se întâmplă acolo, de tine depind toate, de mintea ta, de deciziile şi caracterul tău.

Dacă în business lucrurile îţi sunt clare, ştii cine este ŞEFUL, în viaţa ta, lucrurile nu îţi mai sunt atât de clare şi de aceea îmi permit să introduc conştientului tău, pe CEO-ul vieţii tale: Filozofia. Filozofia face acelaşi lucru în activităţile şi deciziile mărunte de zi cu zi ale fiecăruia dintre noi. Ea este integratorul final, ea este managerul suprem al existenţei omului, deci şi a ta. Filozofia este ştiinţa care studiează principiile fundamentale ale existenţei omului, exact cum CEO-ul unei companii se ocupa de principiile fundamentale după care organizaţia funcţionează şi operează.

Cum ştii că acţiunile şi deciziile tale de viaţă sunt dictate de principii fundamentale filozofice? Ei bine… Cum ştie femeia de serviciu că ceea ce are ea de făcut este decis de CEO-ul companiei? Exact! Nu ştie în mod conştient. Ce ştie este că cineva mai sus de ea i-a spus ce să facă, acelui cineva i s-a spus la rândul lui ce trebuie făcut şi tot aşa, ghici până unde? Fix până la CEO sau proprietarul de business. Are sens ce-ţi spun?
Precum legile universului, să spunem, gravitaţia, filozofia îţi ghidează toată viaţa şi îţi ghidează implicit şi afacerea. Nu te întreabă, nu îţi cere părerea, nu o interesează dacă îţi pasă de ea sau nu, ea se manifestă şi prin cauzalitatea ei, produce efecte. Este alegerea ta dacă vrei să îţi înţelegi filozofia din cap, da sau nu şi este alegerea ta dacă eşti curios să ştii care sunt acele principii filozofice fundamentale constructive, pe care, aplicându-le cu consecvenţă, poţi produce efecte pozitive în viaţa şi afacerea ta.

Sunt foarte multe aspecte şi noţiuni de menţionat, de dezbătut şi disecat şi nu avem timp acum să le abordăm, cu profesionalism, pe toate (poate în alte articole dacă ţi se pare interesant ce am aţi spune).

Vreau să mă opresc astăzi, pe scurt, asupra unui subiect fundamental din viaţa unui om de business şi anume: PROFITUL şi motivaţia filozofică din spatele dorinţei de obţinere şi urmărire, a lui.

De ce îşi porneşte cineva o afa–cere? Pentru că are nişte bani pe care vrea să-i înmulţească. Îi poate pune la bancă însă la risc mic, ai câştig mic, sau poate risca mai mult pornind o afacere.

„Trebuie să ai neapărat o pasiune pentru ceva ca să îţi porneşti o afacere” aud des în jur. O prostie! Pasiunea nu este o condiţie definitorie pentru pornirea şi menţinerea unei afaceri, obţinerea de profit însă da. Să spunem altfel… pasiunea te poate băga într-o afacere, însă singurul element care te şi ţine în afacere, este profitul.

… Citiți continuarea în revista Păi, da!