Da, iubesc radioul, dar nu știu dacă am avut repere interne

Cum a descoperit tânărul Andrei Partoș lumea muzicii?

Din copilărie, la grădiniță și cămin, unde se cânta, se dansa enorm. Apoi la Școala Maghiară din București unde am fost membru într-un mic grup de dans popular secuiesc. Am avut și apariții la TVR în clasa a doua. Ai mei m-au dus la opera, la spectacole, dar n-au insistat pe nimic anume. Radioul era sursa esențială pentru muzica lumii. Ascultam tot. La orice post de radio prindeam atunci pe unde medii și apoi pe scurte. Și televizorul era o sursă până a luat-o razna. Vedeam bulgarii. Sanremo era o plăcere. Cerbul de Aur la începuturi. În liceu mergeam la Biblioteca americană, franceză pentru discuri, cărți și reviste cu topuri. Am continuat în facultate. De la 18 ani eram deja implicat în lumea discotecilor. Rock, blues, folk, progresiv, italienești, franțuzești, ungurești, ascultam de toate.
Aveți, știu, nenumărate amintiri de la Costinești și de la Radio Vacanța… Câteva reamintiri…?

În prima mea perioadă, adică din 1971 era o imensă bucurie. Făceam un program la Ring, apoi mergeam la Dacia unde făceam altul, fără oră exactă de închidere. Eram student și am fost amânat de mers în armată, ca să rămân la Costinești. S-a terminat sezonul, BTT m-a lăsat din brațe, așa că am ajuns la Lipova, lângă Arad. O pedeapsă aspră, pentru că toți colegii mei au mers în București.
Radio Vacanța a apărut în germeni în 1979, iar ca post, girat de Radioul public, în 1981. Eu am revenit în 1982. Am fost interzis în 1979. N-am cum să uit acel episod securistic. Eram interzis la Costinești, dar mergeam vara la Jupiter, la Paradis.
Amintiri frumoase sunt zeci, sute: Serbările Mării, concertele rock, concursurile de Miss, nopțile de la Vox Maris. Imposibil de povestit aici. Întâlniri de neuitat cu Iosif Sava, Florian Lungu, Ivan Patzaichin, Nadia Comăneci, Dan Pița, Cristian Țopescu, Octavian Vintilă, Carmen Bunaciu, actori, regizori, jurnaliști, sportivi .

Iubiți radioul, care sunt oamenii de radio care v-au marcat?

Da, iubesc radioul, dar nu știu dacă am avut repere interne. Mi-au plăcut și au contat pentru mine oameni ca Lucian Sârbescu, Ion Stănică, Jana Gheorghiu, Marius Groza, Victor Spirache și alții de la tineret. Preferam Radio Luxembourg, sau BBC cu John Peel, Andrei Voiculescu de la Europa Liberă care-mi este și azi prieten, pentru scurtă vreme și Cornel Chiriac. Nu știu dacă pot spune că m-a marcat cineva. N-am făcut niciun curs, deși aș fi vrut, așa că am furat de peste tot și mi-am creat un stil personal.

Iubiți artiștii, că vorbim de rock, folk sau muzică ușoară, care au fost artiștii cu care ați legat prietenii, care v-au însoțit cu prietenia lor?

Am avut o relație plăcută cu majoritatea artiștilor noștri. Cu foarte puțini am ajuns la respingere categorică, la antipatii declarate. Apropieri, prietenii sunt tot puține. Nici nu știu dacă eu am ajuns acasă la mai mult de 4-5 dintre ei. Ei la mine au fost nenumărați. Totuși e corect să subliniez câteva nume: Vali Sterian, Teo Peter, Ioan Gyuri Pascu, Alexandru Andrieș, Mirela și Cornel Fugaru, Mădălina Manole, Gabriel Cotabiță și Ovidiu Mihăilescu!
Emisiunea de noapte de la RRA este una dintre cele mai longevive și interesante emisiuni din spectrul radio, cum s-a ajuns la acest format atipic?

Din 1991 fac emisiuni de noapte, de vineri spre sâmbătă. Formatul e invenția mea, modificată după caz, după postul la care era. Psihologul muzical merge spre 19 ani și are aproape 5 ore săptămânal. Formatul include experiențele mele anterioare. Ușurința de a dialoga cu un invitat, nevoia de dialog cu ascultătorii, bucuria de a avea cântări live în studio, importanța informației muzical-culturale, a reperelor istoriei pop-rock din toată lumea, promovarea selectivă a creației autohtone.

… Citiți continuarea în revista Păi, da!