Chef Salvo Lo Castro, omul din spatele celebrității

, , ,

Oamenii se mai schimbă. Unii, nu toți. Majoritatea, DA, mai ales după ce gustă din aerul faimei, după ce ajung cunoscuți, chiar mega cunoscuți de un public care-i adoră pentru ceea ce văd pe sticlă, în online și în fel și fel de publicații, neștiind ce hram poartă de fapt.
Oamenii se schimbă… Salvo Lo Castro, nu.
Oamenii se mai schimbă… Salvo Lo Castro, NU.
The big chef, care a gătit decenii la rând pentru nume cu notorietate pe scena universală, bifându-și apogeul carierei la Vatican, ca bucătar întâi pentru 11 ani, nu. Omul devenit celebru, personalitatea care, de-o vreme, a prins rădăcini faine pe meleagurile mioritice, nu.
Așa e el, se simte bine în pielea lui. Cum e în văzul și sub ochii tuturor, așa e și în viața privată și-n toate momentele când stă departe de camere, de obligații contractuale (sau de altă natură), de media, de viforul mondenității.
Atunci, de ce să apară altfel în lumina reflectoarelor decât cum e cu adevărat?

Originalul este crema, the best version (în cazul lui, întrucât nu se aplică tuturor): inteligent, ta–lentat, ambițios, energic, organizat, motivat, optimist, încrezător, generos, activ, tenace, hotărât, dar și charismatic, simpatic, amuzant, sociabil, deschis, sensibil, enigmatic, pasional și, nu în ultimul rând, uman.

La urma urmei, ce rost au măștile când realul și naturalul captivează, incită, atrag mai mult decât masca în sine, creată doar pentru imagine, doar pentru public, show, audiență, popularitate?
De ce ar schimba la el ceva acest om de succes care emană șarm și căldură în fiecare cuvânt și privire? E un farmec aproape inexplicabil, dat poate și de accentul particular, de romtaliana adorabilă pe care-o vorbește cu aceeași dezinvoltură cu care își dezlănțuie arta în compozițiile gastronomice.

De ce ar modifica ceva la el minunatul Chef Salvo Lo Castro, când fiecare por al pielii sale radiază de pasiune? În primul rând, pasiune pentru munca devenită profesie, descoperită timpuriu, în vremea prunciei, la o vârstă pe când alții habar nu au încotro s-o apuce în viață.
Salvo Lo Castro, omul
”Ma io sono proprio così. Così come mi vedi in televisione.” (”Dar eu sunt chiar așa. Așa cum mă vezi la televizor.”). Sunt vorbele lui, adânc întipărite în memoria mea… Și ar mai fi ceva de adăugat… De fapt, multe…
Cum este Salvo Lo Castro, omul? Prea puțini – alții decât familia și prietenii apropiați – l-au descoperit în privacy, cu latura sa extraordinar de umană.
Nu e tocmai ușor să dărâmi bariere sociale, culturale sau geografice și să te strecori în viața cuiva cu un program super încărcat, prins în numeroase activități (filmări, profesie, campanii publicitare, social media, evenimente etc.) ce-i monopolizează aproape integral timpul, lăsând prea puțin loc vieții private.În spatele persoanei publice se ascunde un suflet mărinimos și blând, dornic să primească și să dăruiască iubire, să simtă și să se bucure de mici lucruri, precum cafeaua savurată pe divan (”caffe corto, con una puntina di zucchero” – cafea scurtă, cu un vârf de linguriță de zahăr). Stă un gentleman în carne și oase, un bărbat atrăgător, prezentabil, manierat, care știe cum să trateze și să răsfețe o femeie, un bărbat impunător prin ținută, stil și atitudine, un bărbat puternic, dar totodată cu o sensibilitate imprevizibilă, care se emoționează și suferă, care are gânduri și neliniști uneori.

… Citiți continuarea în revista Păi, da!